Meant to be - 9

   Ziua următoare, după prânz, Dean o sună pe Ela.

   - Alo?

   - Bună Elaaa! Ce faaaci?

   - Bine fac, tocmai am mâncat. Tuu?

   - Şi eu fac la fel de bine. Te-am sunat să te întreb... unde şi la cât ne vedem?

   - Păi ne vedem la cinema, nu? Alege tu ora.

   - Hmm... păi mă gândesc puţin şi îţi dau mesaj cu ora, e ok? Şi tu îmi spui dacă e bine sau nu.

   - Ok, aşa facem.

   - Bine, te-am pupat.

   - Şi euuu.

   Dean căută repede programul de la cinematograf pe internet să vadă cam ce filme erau în acea zi. Alese o comedie romantică şi rezervă bilete.

   Peste 10 minute telefonul Elei sună:

   „Sper că e bine la 6. Am rezervat bilete.”

   Ela îi răspunse rapid: „Da, e bine. La ce film mergem?”. Abia peste jumătate de oră telefonul ei sună din nou, dar răspunsul nu o încântă: „Surpriză!” fu tot ce-i scrise Dean.

   La 5 şi jumătate Ela plecă spre cinema. Când deja se apropia, au luat-o emoţiile. Oare cum avea să fie? La 6 fără 5 minute era în faţa cinematografului. Din partea opusă văzu apropiindu-se un bărbat îmbrăcat într-o haina neagră, nici prea elegantă, dar în nici un caz sport. Acesta avea în mână un trandafir roşu. Ela zâmbi gândindu-se la fata norocoasă ce-l va primi, apoi se opri să-l aştepte pe Dean. Nu-l zări niciunde. Încă îl vedea cu coada ochiului pe bărbatul cu trandafir în mână apropiindu-se. Şi se apropia tot mai mult. Ajunse lângă ea şi se opri. Stătea acolo pur şi simplu privind-o. Ela se simţi intimidată şi se întoarse să-l privească pe bărbat, în speranţa că va înceta să se holbeze la ea, dar când îi întâlni privirea rămase şocată: era Dean! Cei doi îşi zâmbiră, după care se sărutară pe obraji, iar Dean îi dădu Elei trandafirul.

   - Sper că-ţi plac trandafirii. Am uitat să te întreb care sunt florile tale preferate... îi spuse acesta.

   Ela roşi şi nu fu în stare să spună nimic pentru câteva clipe - era mută de uimire. Nimeni nu-i mai adusese vreodată un trandafir.

   - Da, sigur că-mi plac, spuse ea într-un final.

   Cei doi s-au bucurat de film. Le-a placut mult amândurora. Spre final au început să se bată cu pop-corn şi probabil că ar fi fost nevoiţi să măture toată sala dacă nu fugeau destul de repede de paznici. Au râs mult când s-au văzut scăpaţi. Au mers apoi şi au băut un suc, au mai vorbit... Ela era cu totul absorbită de privirea lui Dean, de acei ochi albaştri ce păreau ireali...

   La sfârşitul serii, Dean o conduse pe Ela acasă - un alt lucru care acesteia i se păru foarte drăguţ fiindcă nimeni nu-l mai făcuse pentru ea. Când s-au despărţit ,în faţa blocului fetei, Dean a sărutat-o încet şi apăsat pe obrazul drept şi i-a urat noapte bună. Aceasta îi mulţumi zâmbind pentru tot şi intră în bloc cu un zâmbet şi mai mare pe faţă, cu lacrimi de fericire în ochi şi cu mâna pe obraz, mângâind locul pe care l-au atins buzele lui Dean.