Meant to be - 6

   Sâmbătă dimineaţa, când Ela se trezi, afară părea primăvară, deşi era decembrie. Un soare imens strălucea pe cer.

   Ela se întinse zâmbind. Ce frumos visase! Visase că Ryan o chemă în oraş. „De s-ar întâmpla asta şi-n realitate” gândi fata. Leneşă din fire, ea rămase în pat uitându-se la televizor. Peste nici 15 minute auzi un bip dinspre telefonul său. Se uită pe ecran: mesaj de la Ryan. „Ciudat! Oare ce îi trebuie sâmbătă dimineaţa?”

   „Neaţa! Sper că nu te trezesc (iar)! M-am gândit că ar fi bine să-ţi amintesc că aseară am vorbit să ieşim azi în oraş. Nu de alta, dar ştiu că ai obiceiul să uiţi dacă te sun când dormi. Ne vedem la 7 în centru? E ok? Te-am pupat!”

   Uau, deci... deci nu fusese un vis. Ela stătu nemişcată câteva clipe, după care începu să ţopăie euforică prin cameră. Ar fi ţipat de fericire dacă n-ar fi auzit-o ai ei.

   După ce şi-a întrebat părinţii dacă îi dau voie în oraş şi îi răspunse lui Ryan că era bine dacă se vedeau la 7, ziua trecu incredibil de repede. 

   Seara, după ce se aranjă ceva mai mult şi mai cu grijă decât de obicei, Ela plecă să se întâlnească cu Ryan. Aproape că tremura de emoţii, dar era foarte fericită.

   Cei doi se întâlniră şi merseră să bea o ciocolată caldă, respectiv o cafea. Iniţial conversaţiile lor erau cam ciudate, dar apoi amândoi s-au destins şi se simţeau în largul lor. Peste ceva timp Ryan îi propuse să meargă altundeva, unde era şi muzică de dansat.

   - Umm, n-ai vrea să şi dansăm în seara asta? Nu, nu aici, spuse el râzând. Alec şi alţi prieteni de-ai mei sunt aici aproape, în Dark Blue... şi e muzică destul de bună acolo. Dar... doar dacă vrei...

   Ela acceptă imediat. Uau, o ducea undeva unde erau şi prietenii lui... părea destul de serioasă treaba. Cu zâmbetul pe buze se îmbrăcară şi plecară spre Dark Blue.

   Localul era la vreo două străzi distanţă, deci merseră pe jos. Un lucru extrem de frumos pentru Ela, dar nesemnificativ pentru Ryan se întâmplă - pe drum cei doi se ţinură de mână. Ela era mai fericită ca niciodată. Tot ce sperase şi visase vreodată era atât de aproape de a deveni realitate.

   Atmosfera din Dark Blue era... altfel decât Ela se aşteptase. Pe lângă Alec şi prietenii lui Ryan, acolo mai erau şi nişte piţipoance... pardon, nişte fete... care îl primiră parcă prea călduros pe Ryan.

   Atmosfera devenea din ce în ce mai destinsă. Alcoolul şi ţigările ajutau la asta. Ela nu fuma, dar îşi lua un cocktail ce conţinea şi ceva alcool. Apoi urmară shot-urile de tequilla... Şi acum se simţea extraordinar dansând cu Ryan. 

   Obosită, decise să ia o pauză şi merse până la toaletă. Când se întoarse, Ryan dansa cu una din fetele de mai devreme. Fata era blondă şi purta roz din cap până în picioare, de parcă ar avea doi ani. Cei doi păreau foarte apropiaţi... prea apropoaţi. Elei îi pieri brusc tot cheful. Nu se mai duse să danseze, ci se aşeză la masă privindu-i insistent pe cei doi.

   Şi-atunci se întâmplă... Cei doi se sărutară. Atât lipsise. Dacă nu era într-un loc public, Ela ar fi plâns, dar aşa nu putea. De nervi, ea, care era şi fusese întotdeauna anti-fumat, luă unul din multele pachete de ţigări de pe masă şi-şi aprinse una, simţind că explodează.

   Surprinzător, ştia să fumeze. Adică nu se înecă. Peste câteva momente Alec se aşeză lângă ea şi-şi aprinse şi el o ţigară. Văzând că şi ea fumează şi văzând în ce direcţie se uita, el începu să râdă.

   - Oh, scumpete, doar nu credeai că el s-ar uita aşa la tine. Ah, ce amuzantă eşti!

   Ela nu mai putea. Stinse ţigara şi se duse la Ryan să-i spuna că ea îşi cheamă un taxi şi pleacă. Şi aşa şi făcu. În momentul în care îl club începeau să se audă primele versuri ale piesei Princess of China - „I could have been a princess, you'd be a king,/ Could've had a castle and worn a ring,/ But no, you let me go...” - ea urca în taxi cu lacrimile curgându-i în cascade pe obraji.