Meant to be - 2

   Când ieşi din magazin, Ela se îndreptă înlemnită spre casă. Pentru câteva clipe nu-şi dădu seama că încă ploua.

   Totuşi, ploaia a fost cea care a trezit-o la realitate. Ea este îndrăgostită de Ryan şi aşa va fi mereu. Nu poate să-şi piardă capul după fiecare băiat cu ochi frumoşi care îi zâmbeşte. Pe Ryan îl iubeşte şi punct. Chiar dacă el... nu contează.

   Cine e Ryan? Ryan e... iubirea de-o viaţă a Elei. Sau, mai bine zis obsesia ei de-o viaţă.  Şi când spun „de-o viaţă”, chiar nu glumesc. Încă de când erau mici, mă rog -  de pe la 12 ani, ea a fost convinsă că Ryan va fi alesul ei. Mulţi ar zice că a citit prea multe romane de dragoste sau că a văzut prea multe filme. Poate şi asta e adevărat... Partea bună era că ea încă visa la ceva ce ar putea fi real, nu ca alte fete - la relaţii de o eternitate cu vampiri, vârcolaci sau alte specimene supranaturale.

   Revenind la Ryan - el e un tânăr normal, cu doi ani mai mare ca Ela. Deşi ea e îndrăgostită (sau, mai bine zis, obsedată) până peste cap de el, acesta nu vede în ea mai mult decât o prietenă, o soră mai mică. Chiar şi acum, când Ela are 17 ani, tot i se pare că e doar o copilă.

   Ajunge Ela acasă udă până la pieleşi îngândurată. Când să-şi agaţe jacheta în cuier îşi dă seama că avea glugă la ea, fapt ce ar fi scutit-o de atâta umezeală. Oricum, ce rost mai avea gluga aia acum?!

   Fără să mănânce, Ela fuge la baie şi dă drumul la apa fierbinte, care spera să-i limpezească mintea. Stropii fierbinţi îi înroşeau pielea ca de găină, dar Ela tot pe gânduri era. Simţea că visează, că pluteşte, dar nici măcar nu se mişca. 

   Când realiză că nici fierbinţeala apei nu avea nici un efect, o opri, s-ee îmbrăcă şi se duse şi se băgă direct în pat, sub plapuma moale. 
   S-a gândit câteva clipe la Ryan, la ultima dată când se văzuseră... Asta fusese tocmai la sfârşitul verii. Iar acum se apropia Crăciunul. Îi era dor de el. După aceste gânduri i s-au întipărit în minte ochii albaştri ai tânărului de la magazin şi a adormit instantaneu.