Meant to be - 7

   Ela era distrusă după întâlnirea eşuată cu Ryan. Nu mai avea chef de nimic - nici muzică, nici filme, nici cărţi... de teme să nici nu vorbim! Toată duminica şi-o petrecu închisă în casă, aproape că nici nu se dădu jos din pat, dar luni, n-avea încotreo, trebuia să meargă la şcoală. Întârziase puţin, iar prietenele şi colegele ei, Ade şi Stacey, au văzut imediat că ceva nu e în regulă cu ea. Nu apucase să le spună nimic despre cele întâmplate, fusese prea deprimată duminică.

   În prima pauză fetele o asaltară pe Ela cu întrebări.

   - Bine, bine, caalm! Am să vă spun.

   Şi le spuse totul... convorbirea online de vineri, apelul telefonic, mesajul de sâmbătă dimineaţă, ieşirea în oraş, ţinutul de mână... tot, tot, tot, până în cele mai mici detalii.

   - E un bou! spuse Stacey.

   - E mai prost decât îl credeam, spuse Ade şocată. Mai bine dă-l încolo. Stai de o grămadă de timp după el şi nimic. Lasă-l. că mai sunt o grămadă de băieţi!

   Ela zâmbi scurt. Stacey observă asta, dar Ade nu pentru că era ocupată să-l critice pe Ryan.

   - Taci un pic Ade. Ela, de ce ai zâmbit?

   - Păăi... mi-am amintit... ceva.

   - Ce? întrebă Ade entuziasmată.

   - Sper că nu tot de Ryan, spuse Stacey.

   - Nu... nu. E... un tip... nu-l prea cunosc. E vânzător la magazinul de lângă blocul meu şi... şi e nou. Şi, după ce m-a văzut prima oară... şi singura de fapt, a făcut rost de adresa mea de e-mail... şi mi-a scris. Şi e frumos. Are ochi albaştri.

   - Şi noi de ce nu ştiam nimic?

    Uite, vezi? Sunt şi alţii! Dă-l încolo pe Ryan dacă e aşa fraier! spuse Ade, după care continuă să-l critice în continuare pe cel ce i-a frânt inima prietenei ei. Ade avea o fire foarte schimbătoare... azi spunea ceva, mâine spunea exact opusul. Dar Ela se obişnuise şi nici nu-şi dorea să schimbe nimic. Stacey la fel.

   Criticile lui Ade nu se opriră până nu intră în clasă profa de chimie, anunţând un test surpriză. Grozav! După ce că inima Elei era sfărâmată în mii de bucăţi, acum urma să ia şi o notă proastă. Minunat! Mai bine de atât nici că se putea...

   În aceeaşi zi, după ore, mergând spre casă, Ela se gândea la ce zisese Ade. Poate chiar ar fi mai bine să nu se mai gândească la Ryan şi să-şi îndrepte atenţia asupra lui Dean - băiatul de la magazin. Dar nu, nu, la ce se gândea?! Nu putea face asta. Nici măcar nu-l cunoştea pe acest Dean. Şi chiar nu avea nevoie să-i fie frântă iarăşi inima. Astfel a ajuns la concluzia că i-ar fi mai bine fără să fie îndrăgostită de nimeni. Tot ce avea de făcut era să-l uite (de tot!) pe Ryan. Doar atât.

   Ajunsă la ea în zonă, Ela intră totuşi în magazinul de pe colţ cu zâmbetul pe buze. Vroia o ciocolată şi... vroia să-i vadă ochii lui Dean. Erau frumoşi, nu de alta. Zâmbetul Elei pieri însă după primii doi paşi făcuţi în magazin. Dean nu era acolo. Se întoarse şi pleca, uitând de ciocolată.