Meant to be - 26

   - Deci, scumpete, ziceai că nu mă mai iubeşti. Cum vine asta?

   Vocea lui Dean era calmă, dar pe Ela o înfricoşa de-a dreptul.

   - Uite aşa, pur şi simplu. Dean mă grăbesc, nu am timp de...

   - Ooo, ba nu te grăbeşti deloc.

   Dean a pus paharul de whisky, care acum era gol, pe o măsuţă şi s-a dus înspre Ela, aşezându-se lângă ea. A privit-o din cap până în picioare, apoi a început să-i mângâie părul apropiindu-se din ce în ce mai mult de ea.

   - Cum poţi să nu mă iubeşti?! a întrebat el fără să aştepte vreun răspuns, după care a început să o sărute pe gât. Ela s-a îndepărtat de el, strigând „Dean, termină!”, dar el a tras-o cu putere şi mai aproape. Ela era speriată de Dean şi aproape că plângea când acesta s-a îndepărtat de ea. Acest fapt a liniştit-o puţin, dar acum era confuză... Dean se ridicase şi ieşise din cameră fără să spună nimic.

   Asta era şansa ei. Fugi la uşă, dar îşi aminti că era încuiată. Iar cheia era la Dean, la naiba! Ieşi la geam vrând să-l strige pe Dean, dar eşuă: geamul pe care îl deschisese ea dădea spre o altă stradă. Fata s-a întors în sufragerie ştiing sigur că geamul de acolo dă înspre strada unde Ryan o aştepta în maşină, dar era deja prea târziu. Dean se întorsese acolo şi acum era lângă geam, tocmai trăsese draperiile. Auzind paşii ei, acesta se întoarse zâmbind.

   - M-ai tot refuzat tu dăţile trecute şi n-am zis nimic, dar acum o să fi a mea!

   - Dean... lasă-mă să plec...

   - Da, te las. După.

   Ela a fugit spre cealaltă cameră, spre dormitor, dar pentru a ajunge acolo trebuia să traverseze camera în care se afla acum. Dean a oprit-o înainte să ajungă la uşă.

   - Îţi place în pat ţie, ha? Dar nu de data asta, scumpo. O să vezi, o să fie mai sexy aici, pe canapea.

   - Dean, termină! Lasă-mă să plec! spuse Ela plângând şi bătând cu pumnii în pieptul lui.

   Deja trecuse jumătate de oră şi Ela nu mai apărea. Ryan era agitat şi îngrijorat. Ieşise din maşină, cercetând din ce în ce mai amănunţit blocul, analizând fiecare fereastră în parte. Într-un final la una din multele ferestre a apărut Dean trăgând draperiile. Ryan nu ştia ce să creadă, dar o furie oarbă puse stăpânire pe el. Dacă Ela nu comora în două minute... nu ştia ce era în stare să facă.

  

   Sus, Dean a dus-o pe Ela înspre canapea, în timp ce o ţinea de ambele mâini şi o săruta cu forţa. A împins-o jos pe canapea şi nu ia dat timp să reacţioneze, ci s-a pus cu deasupra ei, apăsându-se cu toată greutatea şi continuând să o sărute. Săruturile lui coborau pe gât înspre sâni. Fata ţipa şi plângea. Ajuns cu buzele pe decolteul ei, Dean s-a ridicat ţintuind-o acum doar cu picioarele. Şi-a dat jos tricoul şi l-a aruncat lângă canapea, cupă care pur şi simplu a sfâşiat cu mâinile partea din faţă a rochiţei crem cu flori a Elei.

   Rămasă doar în lenjerie intimă, aceasta începu să ţipe şi mai tare. Dean i-a acoperi gura cu o mână şi a început din nou să o sărute, buzele şi limba lui explorând tot corpul ei acum, şi să o muşte, scoţând sunete asemănătoare unor mârâituri.

   Băiatul şi-a luat mâna de la gura ei, începând acum să o tragă de părul desfăcut.

   - Dean, te rog, te rog nu! a ţipat aceasta printre suspine şi lacrimi.

   - Oh, mai taci! De parcă nu ţi-ar plăcea! a spus acesta, după care i-a acoperit forţat gura cu a lui.

   Ela plângea, fiind sigură că nu mai avea nici o scăpare. Acesteia i s-a părut deodată că aude nişte bătăi în uşa de la intrare şi se ruga fară speranţă ca Dean să le audă şi el şi să meargă să deschidă, dar acesta nu auzea nimic. Când el îşi mută buzele de pe gura fetei înapoi pe trupul ei, aceasta începu să ţipe foarte tare, pomenind de câteva ori numele lui Ryan.

   - N-o să te salveze nici un Ryan! spuse Dean râzând şi ridicându-se puţin pentru a se desface la pantaloni.

   Atunci se auzi o pocnitură puternică şi uşa de la intrare se deschise forţat, făcându-i loc în încăpere lui Ryan.

Enrique Iglesias - Hero