Meant to be - 8

   Restul săptămânii trecu destul de greu pentru Ela. Îi era dificil să nu-l mai caute pe Ryan, dar ştia că e spre binele ei. Dean dispăruse complet. Nu-i mai scrisese nimic de când ea i-a răspuns la e-mail şi nici la magazin nu a mai reuşit să dea de el. Până vineri Ela se obişnuise aşa. Zilnic mergea acasă şi se culca. Se trezea spre seară, mânca ceva, îşi făcea temele, cosea câte puţin la rochiţa ei pentru Revelion când avea timp şi apoi se culca la loc. Aşa îi trecea mai repede timpul.

   Vineri seară Ela era pe internet, dar nu stătea la calculator fiind ocupată cu rochiţa. Ea nu observă că are un e-mail nou decât târziu de tot. Când văzu, îl deschise imediat.

      De la: Dean_1190

      Pentru: Ella.S

      „Bună frumoaso!

      Sper să nu mă crezi vreun ciudat, dar, chiar dacă te-am 

   văzut o singură dată, mi-e dor de tine! Aş vrea să te am în 

   faţă, să-mi vorbeşti... te-aş asculta fascinat ore întregi 

   privindu-ţi ochii negri. Îmi cer scuze că nu ţi-am mai scris 

   nimic, am avut ceva (mai multe) probleme cu internetul săptămâna 

   asta. La magazin nu am fost deloc pentru că nu e tura mea 

   săptămâna asta. În fine, neesenţial. Tu ce mai faci, drăguţo?

   Vin sărbătorile, ce vrei să-ţi aducă Moşul? Eu ştiu deja 

   pe cine ce vreau.

      Sper din suflet să-mi răspunzi la e-mail!

      Dacă nu, noapte bună îngeraş! 

      Te pup,

      Dean.”

   Ela privea împietrită monitorul. Clipi de câteva ori, nu-i venea să creadă. Primise e-mailul în jurul orei 20, iar acum era aproape 12. Probabil n-ar mai fi primit nici un semn la ora asta, dar se decise să răspundă totuşi. I-a scris ceva banal, nu prea ştia ce altceva ar putea să îi scrie. I-a spus că e bine, că aşteaptă vacanţa... şi în final i-a urat şi lui noapte bună. A evitat intenţionat să răspundă la întrebarea despre ce-şi dorea de Crăciun. Îşi dorea un singur lucru: iubire. A lui Ryan dacă s-ar mai fi putut... Dar nu-i putea spune unui străin dorinţa asta. Era ceva... intim. Oricum, dorinţele nu se spun. Dacă se spun, nu se mai îndeplinesc...

   Weekendul şi următoarea săptămână au fost pline de e-mailuri drăguţe de la Dean. Ela ajunse să aibă încredere în el în doar o săptămână şi, cum se îndrăgostea foarte uşor de obicei, începuse să îl placă pe acest băiat ce apăru pe neaşteptate în viaţa ei. Acum ştia şi câte ceva despre el... Avea 21 de ani... fapt pentru care era puţin cam mare pentru ea, dar deh, dragostea nu are vârstă. Lucra ca şi vânzător la acel magazin pentru a strânge bani de facultate. Şi... şi cam atât. În schimb Dean ştia deja toată istoria vieţii Elei.

   Vacanţa începu bine pentru Ela. De Crăciun vorbi din nou cu Ryan... dar nimic nu o întristă, nici măcar faptul că blonda cu care se sărutase în acea seară era acum iubita lui. Nu, acum ştia că ei aveau să fie doar prieteni. Era atât de clar acum. Şi asta o bucura. Putea să vorbească altfel cu el, se înţelegeau mai bine, nu se mai simţea prost dacă spunea vreo prostie. Îi plăcea să nu-i mai placă de el.

   În ultima zi de Crăciun, seara, Ela vorbea - la telefon acum - cu Dean. Glumeau, râdeau... Ela se cam ascundea de ai ei. Era bine că aceştia dormeau.

   - Şi, ce zici, mergem mâine să vedem un film?

   - Ăăă... ăăă... uau! Da, mergem. Ce film?

   - Nu ştiu, ce apucăm. Vreau doar să te văd, frumoaso!

   - Ştii că la cinema e întuneric şi nu vezi prea multe, nu? spuse Ela râzând încet.

   - Nu contează, te văd pe drum. Mergem, da?

   - Da.

   - Bine, acum hai la culcare că e târziu. Până nu te găsesc ai tăi vorbind la telefon.

   - Ai dreptate, ar cam fi timpul pentru somn. Noapte buuunăăă!

   - Somn uşor frumoaso!

   Ela adormi foarte repede şi cu zâmbetul pe buze. Uite că dorinţa ei de Crăciun se îndeplinea. Avea parte de ... iubire.