Meant to be - 14

   Ela stătea acum pe marginea patului.

   - Dean... eu... nu. Nu pot. Nu vreau... Eu... Of! Uite... eu sunt virgină. N-am mai avut niciodată o relaţie destul de serioasă încât să... ştii tu. Ţin la tine, dar mă tem că e prea repede pentru asta. Şi chiar nu vreau să fac o prostie. Îmi pare rău. Dacă asta este o problemă pentur tine...

   Ela plângea acum. Dean a venit alături de ea şi a luat-o în braţe, iar cu un deget i-a întors faţa spre el, astfel încât să se privească în ochi.

   - Nu plânge. Chestia asta... nu simt nevoia neapărat să mă culc cu tine pentru a fi cu tine. E ok, nu-ţi fă griji. Eu îmi cer scuze, nu m-am gândit că n-ai mai făcut asta niciodată. E în regulă puiuţ, nu mai plânge, o să aştept până când crezi tu ca e nevoie.

   Dean a strâns-o şi mai tare la pieptul lui, iar ea începu să se simtă mai bine şi în siguranţă. L-a privit în ochi şi tot ce i-a spus a fost:

   - Mulţumesc!

   

   Toată noaptea Dean a ţinut-o pe Ela în braţe. Fata se simţea în siguranţă şi visa frumos în braţele lui. Când s-a trezit ştia că visase, dar nu îşi amintea ce. Apoi şi-a dat seama că Dean nu era lângă ea. L-a căutat în baie, dar nu era nici acolo. Negăsindu-l, a mers în living şi în sfârşit a dat de el. Stătea singur pe canapea uitându-se la televizor. Ela nu i-a spus nimic şi s-a întors singură în dormitor înainte ca el să apuce să observe că ea fusese acolo. Era derutată şi nu ştia de ce el ar alege televizorul în favoarea ei.

   Restul excursiei celor patru a decurs într-un mod plăcut, ca şi până atunci. Cu o singură excepţie: între Dean şi Ela exista o răceală pe care nici unul dintre ei nu şi-o putea explica. Se purtau normal, vorbeau normal şi chiar se simţeau bine aparent, dar ceva nu era ok.

   

   Odată întorşi în oraş, totul a revenit la normal. Era ca şi cum toată excursia fusese un vis şi nu avusese loc niciodată.

   Ziua următoare întoarcerii în oraş era luni şi, din enfericire, era lunea în care Ela începea din nou şcoala. Ade era răcită în urma excursiei, aşa că Ela a stat doar cu Stacey. După ce i-a povestit toată excursia - sau aproape toată - Ela şi-a amintit de plecarea misterioasă a lui Stacey de ultima dată când se văzuseră, aşa că a luat-o la întrebări. Nu vorbiseră de atunci aproape deloc, aşa că acum Stacey avea de dat multe explicaţii, după parerea prietenei ei.

   - Păăăi... bine... îţi voi spune adevărul.

   - Aştept.

   - Ştii că mă sunase cineva atunci înainte să plec.

   - Aha. Continuă.

   - Era Alec şi vroia să ne vedem. Dar nu am vrut să vă spun atunci... adică, mă gândesc că mi-ai fi zis să nu mă duc şi chiar vroiam...

   - Doamne, nu, faci ce revi! Nu ţi-aş fi zis nimic. Probabil doar să ai grijă... În fine, continuă.

   - Păi... na... acum cam suntem împreună...

   - SERIOS?!

   Ela era şocată fiindcă n-ar fi crezut niciodată una ca asta.

   - Da. Şi e destul de drăguţ cu mine. Nu-mi pare deloc afemeiat cum ziceai tu şi zice că chiar îi plac. În fine, om vedea noi ce iese.

   - Uau, păi felicitări! Ce să zic... să vă ţină cât mai mult şi sper să ai dreptate în privinţa lui şi eu să mă fi înşelat.

   

   Zilele treceau cu viteză, iar relaţia Elei cu Dean intra treptat în normal. Pe de altă parte, prietenia ei cu Ryan creştea din ce în ce mai mult...