Sweet Lemon: Inimă? Prefer ficatul!

vineri, 2 septembrie 2011

Inimă? Prefer ficatul!

   Ştii... cu toţii avem în piept o inimă. Ea pompează sângele şi ne ţine în viaţă. Se zice că tot cu inima mai şi iubim (fals, ce-i drept, pentru că totul se întâmplă în creier, dar deh...). Inima e... unică. Nu se poate înlocui. Dacă se opreşte din funcţionat, mori! De asta i-o fi fost atribuită şi funcţia de „a iubi”? Se zice ca nici fără dragoste nu se paote trăi...

   Acum... am o curiozitate... totuşi, de ce inima? De ce nu alt organ? Ficatul, de exemplu! De ce nu ficatul?! Se poate înlocui şi (bonus!) se mai şi regenerează! (asta dacă e sănătos...) De ce nu-i aşa şi cu iubirea asta? Ar trebui să iubim cu ficatul!

P.S.: Promit postări mai inspirate...

5 comentarii:

ZoZoHeart3 septembrie 2011 la 12:02
Dragut :)) Si funny! :) Foarte tare, chiar adevarat!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
secsinblog6 septembrie 2011 la 21:08
uneori caut cu disperare butonul de STOP/PAUSE
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim13 noiembrie 2011 la 22:18
nice:)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
LiAnca27 martie 2012 la 22:15
Ha ha ha!!! Inima chiar are legătură cu dragostea, la fel cum stomacul cu fluturii cauzațti de adrenalină , noradrenașină și oxitocină...
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Quotes

„Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubesti!” - Mircea Eliade, La ţigănci

„Când ne uităm la cineva (la un înger) din postura unei iubiri neîmpărtăşite şi ne imaginăm plăcerea de a fi în paradis alături de acea persoană, suntem tentaţi să trecem cu vederea un pericol important: cât de curând atracţia pe care o simţim ar păli dacă îngerul ar începe să răspundă iubirii noastre. Ne îndrăgostim pentru că tânjim să evadăm din noi înşine lângă cineva pe cât de frumos, inteligent şi spiritual pe cât suntem noi de urâţi, proşti şi plaţi. Dar dacă această făptură ar decide într-o zi să ne iubească la rândul său? Am fi întrucâtva şocaţi [...]” - Alain de Botton, Eseuri de îndrăgostiţi

„Nu ştia ce înseamnă să trăieşti viaţa amoroasă perfectă a altcuiva, în timp ce a ta practic nu există. Nu înţelegea cum e să fii plină de o iubire atât de puternică, încât să-ţi înjunghie pieptul... de o iubire pe care nu puteai decât s-o simţi, nu s-o şi exprimi. Să-ţi ţii iubirea îngropată în suflet era ceva foarte asemănător cu înfrânarea mâniei, cupă cum învăţasem. Pur şi simplu, te rodea până când îţi venea să urli, sau să dai cu piciorul în ceva.” - Richelle Mead, Academia Vampirilor - Atingerea Umbrei

„Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului,/ nu-i aşa că ai şchipăta puţin, după aceea,/ de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...” - Nichita Stănescu, Poem

„Dragoste cu sila nu se poate, am înţeles. Există sau nu. Dacă nu există, trebuie să fii în stare să recunoşti acest lucru. Dacă există, trebuie să faci tot ce e necesar pentru a-i proteja pe cei pe care îi iubeşti.” - Richelle Mead, Academia Vampirilor - Iniţierea

„Mă simţeam ca şi cum cineva îmi smulsese inima din piept şi o aruncase în partea cealaltă a camerei. În piept aveam un gol arzător, chinuitor, şi habar nu aveam cum va putea fi umplut vreodata.” - Richelle Mead, Academia Vampirilor - Iniţierea

„Ştiam că nu era bine - ştiam toate motivele raţionale pentru care noi nu puteam să fim împreună. Dar în momentul acela nu-mi păsa. Nu voiam să mă controlez. Nu voiam să fiu cuminte.” - Richelle Mead, Academia Vampirilor - Iniţierea

„Dar ce să dezlegăm? Doar totul piere/ În timpul fără sens, fără-ncheiere./ Ajunşi în lună n-am găsit decât/ Un palat pustiu, sărac, steril, urât./ O să ajungem oare şi la stele,/ Cu gândul să descoperim în ele/ Secretul universului şi-al vieţii?/ Da-n stele nu ajung decât poeţii.” - Alexandru Philippide, Secrete şi mistere

„Probabil că nu eram în toate minţile. Era cu şapte ani mai mare ca mine. Suficient de bătrân să-mi fie... ei bine, nimic. Dar tot mai învârstă ca mine. Şapte ani era mult. Începuse să scrie când m-am născut eu. Când eu învăţam să scriu şi să arunc cu cărţi în profesorii mei, probabil că el săruta fete. Probabil că multe fete, ţinând seama de cum arăta. Chiar nu aveam nevoie de această complicaţie în viaţa mea acum.” - Richelle Mead, Academia Vampirilor

„Cum se face că toţi oamenii inofensivi erau atât de neinteresanţi? Poate că asta era definiţia lipsei de pericol.” - Richelle Mead, Academia Vampirilor

„M-am uitat în jos, la mâna lui, atât de mare, în jurul mâinii mele mici, ca un copil care ţine strâns o jucărie.” - Kelley Armstrong, Forţele răului absolut - Revelaţia

„Am înţeles întotdeauna ce se petrece în jurul meu, în sufletele altora. [...] Uneori am înţeles mai înainte de cei doi nenorociţi că între ei doi începe romanul banal şi veşnic nou. Dar când am fost eu în joc [...] m-am pierdut întotdeauna în conjuncturi. Şi n-am mai priceput nimic sigur...” - G. Ibrăileanu, Adela

„Degetele ei amestecate printr-ale mele - erau o senzaţie nouă - mai tulburătoare decât a mâinii ei pe buzele mele. Atingerile de acum, ale mâinilor noastre, repetate şi neprevăzute, erau ca un joc, ca o făgăduinţă, ca un preludiu. Atingerea mâinii celor mai mulţi oameni mi-ar produce o displăcere vie. A câtorva mi-ar fi indiferentă, o simplă senzaţie tactilă. Atingerea mâinii ei îmi răspândeşte în sânge şi în suflet otravă.” - G. Ibrăileanu, Adela

„ [...] trebuie să ghicim, printre miliardele de lucruri ale lumii noastre, acel unic exemplar care nu aparţine lumii noastre, dar care, aparent, nu se deosebeşte întru nimic de celelalte miliarde de lucruri la fel cu el. Dacă nu-l găsim, suntem pierduţi [...] ” - M. Eliade, Nopatea de sânziene

„Oamenii se împart în două: unii care caută şi nu găsesc, alţii care găsescşi nu-s mulţumiţi.” - M. Eminescu

„Your lips are like wine and I want to get drunk” - W. Shakespeare

„Toţi se nasc spre a muri şi mor spre a se naşte” - M. Eminescu, Luceafărul

„Dragostea lui o scălda, strălucea prin ea, aprinzând fiecare colţişor întunecat din adâncul sufletului ei la fel ca un soare.” - L. J. Smith, Jurnalele vampirilor - Trezirea

„Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă ei cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear. ” - Ionel Teodoreanu, Lorelei

„Dragostea arde, dar lipsa dragostii usucă.” - Ionel Teodoreanu, Lorelei

„Începutul unei îndrăgostiri e tot atât de greu de fixat ca şi începutul lumii.” - Ionel Teodoreanu, Lorelei

„Al vieţii-mi rost e să iubesc, nu să urăsc!” - Sofocle, Antigona

„Ameţind totul, această iubire înflorea fără seamăn, cum înfloresc sălbatic, în luna mai, nimfele lujerilor de crin.” - Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

„Clipă de clipă încerca să se ocupe de o treabă serioasă, dar mintea sa renunţa la tot şi se trezea după un sfert de ceas cu inima zbătându-i-se, tulbutară, visând la un singur lucru: Oare mă iubeşte?” - Stendhal, Roşu şi negru

„Cuvântul i-a fost dat omului pentru a-şi ascunde gândurile.” - Malagrida

„Cuvinte fără legătură între ele, întâlniri întâmplătoare se transformă în dovezi cu totul evidente pentru cel care are imaginaţie, dacă inima îi clocoteşte.” - Schiller

„Iubire! În ce nebunie nu ajungi să ne faci să găsim plăcerea?” - ?, Scrisoarea unei călugăriţe portugheze