Cardiograma

   Să citesc lucrurile alea mi s-a parut emoţionant şi am fost sincer uimită. Tu ai scris pe blog, aşa că îţi răspund tot pe blog. Nimeni nu mi-a mai vorbit cum ai făcut-o tu, chiar dacă abia ne cunoaştem. Ştii că mereu îţi repet că nu cred ce-mi spui şi ştii şi de ce. Aminteşte-ţi, chiar tu ai zis-o... „Stii care e partea nasoala? Că atunci când o să dai de un baiat bun, o să îi spui: scuze, dar nu mai vreau să mă ataşez de cineva, am fost rănită de prea multe ori”. Nu m-am gândit că acele cuvinte o să însemne altceva după...o săptămână? Exact cuvintele alea le simt şi le gândesc acum. Dacă încercam să nu fiu raţională... te credeam de mult :). 

   Nu-mi prea găsesc cuvintele, m-ai lăsat din nou fără cuvinte. Mă gândeam să dorm acum, ştii bine c-am lucrat încontinuu de câteva zile, dar nu ştiu dacă o să mai reuşesc. Tu mereu ştii să mă laşi fără două lucruri: cuvinte şi somn. Ca să-ţi răspund: aş vrea să te cunosc, dar mi-e frică. Mi-e frică să nu fie totul o minciuna, o iluzie, un vis. M-am săturat să trăiesc vise. Visele sunt făcute pentru atunci când dormim...

   Şi în mine se dă o luptă... între a crede în tine şi a nu crede în tine. Chiar nu ştiu ce să spun mai mult... doar... mulţumesc.