Ce vreau eu - part II

   Acum am nervi. Şi când am nervi îmi vine în minte tot ce vreau eu, aşa în general. Şi-n momentu de faţă, îmi vine să fac o listă cu ce vreau eu de la un băiat. Nu ştiu de ce, nu intreba. Pur şi simplu. Şi asta o să şi fac.

   Vreau să râdă de mine când mă enervez. După care să-şi dea seama c-a făcut o prostie şi să mă ia în braţe, să-mi vorbească până-mi trece. Când îi spun „nu vreau să vorbesc despre asta”, vreau să insiste să vorbesc despre acel lucru. Vreau să-mi trimită/arate melodii drăguţe. Vreau să se uite cu mine la filme plângăcioase. Vreau să se gândească la ce e bine pentru mine şi după aceea la ce vrea el de la mine. Vreau să îşi ceară scuze atunci când n-a făcut nimic, doar aşa ca să pot spune „nu-i nimic, n-ai făcut nimic de fapt, eu am gândit prea departe”. Vreau să-mi spună lucrurile direct, nu doar să zica ceva şi când îl întreb ce-a vrut să zică, să-mi răspundă cu „nu contează”. Vreau să pot să plâng în faţa lui, fără să-mi fie teamă că cine ştie ce-o să creadă. Vreau să mă facă să plâng fără să mă supere. Şi asta n-a făcut-o decât un băiat. Şi nu eşti tu. Nici tu. Vreau să mă cheme la el să facem mâncare/curăţenie/să vedem un film şi atât. Vreau să mă îmbrăţişeze. Mult şi lung. Vreau năsuc. Vreau să mă ţină de mână. Vreau un băiat normal, nu mai vreau „băieţi răi” şi nici băieţi prea buni. Vreau să-i pese de ceea ce fac, la fel cum mi-ar păsa şi mie. Vreau să vorbească cu mine despre cele mai stupide lucruri, să râdem... 

   
   Şi acum, ceva ce nu ţine de băieţi: vreau să nu mă mai doară capul!