marți, 29 martie 2011

„Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Şi spune-mi de ce-i toamnă
Şi frunza de ce pică...”
<3
(G. Bacovia)

duminică, 27 martie 2011

Really now...

Phineas & Ferb :)

Sunt 100 de zile-n vacanţa de vară
Ce bine, cu toţi vom petreceee
Căci problema anuală-n vacanţa de vară-i
Că ne vom distra pana treceee
De pildă:
Rachete construim
Ori chiar mumii gasim
Sau ne urcam în turnul Eiffel
Ori descoperim ceva ce nu există
Sau o maimuţă dăm cu gel
Facem surf pe val
Creem micro-roboţi 
Sau creierul lui Frankenstein (e chiar aici!)
Găsim un vultur bleg,
Pictăm un continent
Cu soru-mea nu mă-nţeleg.
Şi cum vedeţi, multe avem de făcut
De-acum nu-i timp de stat în loc (haide Perry!)
Voi staţi cu noi că Phineas şi Ferb
Da, ei vor face tot!
(Mamaaa, Phineas si Ferb fac o secvenţă de titlu!)

sâmbătă, 26 martie 2011

It always keeps coming back

De ce mereu cand faci ceva care reuşeşte să mă scoată din sărite, te întorci mai drăguţ ca niciodată şi nu reuşesc niciodată să mi te scot din cap? Nu meriţi. Sincer, chiar nu meriţi. Aşa că te rog, nu mai fă asta.. Sau dacă tot vrei să fii aşa de drăguţ, fii mereu, nu doar după ce reuşeşti să mă enervezi. :)

miercuri, 23 martie 2011

Când vrei să te împrieteneşti cu cineva pe care îl cunoşti deja, opreştete în mijlocul drumului şi apucă-te să îţi cauţi aiurea prin poşetă până când acel cineva trece pe acolo, ca apoi să te prefaci surprins. Poate funcţiona. :)
Pretty nice, C.!

marți, 22 martie 2011

Iubire... fără limite?!

Eram azi în 33, venind de la mirifica mea şcoală. O să sar peste partea în care începe să îi sune unui tip telefonu'', auzindu-se în tot autobuzu' "Omgf, omfg, o p**a roz din fier cu luminiţe" şi toată lumea se întoarce spre el şi râde (ups, cred că tocmai v-am povestit-o şi pe asta :-s), şi o să trec direct la partea care m-a şocat pe mine.
În spatele meu erau două tipe. Nu le vedeam, dar îmi dădusem seama după voce (d'oh) că sunt fete. La un moment dat, uneia dintre ele îi sună telefonul. Când aia răspunde, cealaltă se întoarce cu spatele la „prietena” ei şi începe să vorbească cu un tip despre cât de mult nu o suportă pe cea de lângă. Totu' ok (să zicem). După un timp, ea îi spune lui că cealalta fată are prieten de 19 ani. Tipul o intreabă "Şi? Ea câţi ani are?". Ghiciţi răspunsul? Nuuu, logic că nu ghiciţi. 12!
Eram şocată. Eu am 16 ani şi destul de mult şi nu-s în stare să îmi fac un prieten nici măcar de vârsta mea şi aia... Dar mă rog, vad că sunt foarte la modă relaţiile gen Iri-Moni (chiar dacă se pare că n-au un succes total).
Aşa, revenim.
Termină tipa - mă rog, fetiţa -  de vorbit la telefon cu minunatul ei „Iri” şi numa o auzi: „TE IUBESC!” 
Frate eşti inaptă?! Ai 12 ani, nici nu ştii să scrii corect şi tu IUBEŞTI?! Să te mai miri de ce e calea Aradului plina!
Mă rog... în ziua de azi... nu te mai poţi aştepta la NIMIC! Şi eu care-mi faceam griji că un tip de 19 ani ar fi mare pentru mine...

duminică, 20 martie 2011

Persoane pe care le admir

Deşi tocmai am zis azi că n-am mai scris de mult, tocmai m-a izbit un sentiment de a le mulţumi unor persoane pentru mai multe sau mai puţine chestii şi de a le spune că le admir.
Deci pe cine admir eu? Pe oameni obisnuiţi :)
   Pe A. pentru cât de mult râde.
   Pe F. pentru că nu-i pasă.
   Pe Do. pentru că e la fel de când o ştiu.
   Pe R. pentru că mă face să redevin copil (mai copil decât el uneori).
   Pe G.&S. pentru că ma iubesc ca nişte părinţi.
   Pe O. pentru că mă suportă.
   Pe B. for the same reason.
   Pe Mom&Dad - nu cred că mai e nevoie să spun de ce :).
Şi lista poate continua...
Uitasem să specific, nu există o ordine anume :).

Dragă blog,

     Îmi cer scuze că nu te vizitez prea des în ultimul timp, dar m-am gândit ieri să-ţi fac cadou o „schimbare de look”. Ce zici, îţi place? :>
     În fine, ideea e că îmi pare rău că nu mai scriu nimic de ceva vreme. Dacă nu îţi place situaţia, poţi oricând să te cerţi cu „mult-iubita” mea şcoală. (Loga mi-a trebuit, Loga am!) Ea e cea care-mi ia tot timpul liber şi, mai ales, ideile. Ne-auzim... în vacanţă?! :-s

X.O.X.O.,
The sweetest lemon :)

sâmbătă, 12 martie 2011

joi, 10 martie 2011

Ei

Prin „ei” vreau să zic EL, El, el şi ell. Cine sunt aceştia? Păi...
EL este, de ceva timp, acel EL. Şi bănuiesc că aşa va fi pentru încă un timp de acum încolo. Nu ştiu. Aş vrea să fie mereu EL, dar până acum nu arată că ar vrea să fie aşa. Mi-e foarte dor de acest EL. Nu l-am văzut de atâta timp... Sper ca vara să-mi mai dea o ultimă şansă :).
Despre El aţi mai auzit... Mi s-a parut cam dubios prima dată, dar l-am revăzut zilele astea şi e ok... cred. Atâta tot că nu cred că îşi mai aminteşte de mine şi s-a tuns (fapt ce-l face cam urâţel).
el e băiatul cu ochii mai albaştrii ca marea. Păcat însă că nu ştie că exist. Deşi oricum ar fi cam inutil, dată fiind realitatea în care trăim. Oricum, asta nu schimbă superbul albastru ce-l văd odată la doua săptămâni.
ell e... e un ciudat! Nici nu ştiu ce caută în postarea mea. Tot ce ştiu e că e acel ell care mă amuză.

Ei sunt EI. Amuzanţi, ciudaţi, enervanţi, misterioşi, necunoscuţi chiar... oricum ar fi, toţi au câte un lucru care-mi place :). Dar nu-mi pot da seama... EU pe care îl vreau de fapt?!

marți, 8 martie 2011

Dragă tu,

     Ce mai faci? (Întrebarea clasică...) Mie mi-e dor. Mi-e dor de tot ce n-a fost, dar mai ales de puţinul care chiar a fost. Mi-e dor de vara pe care am pierdut-o şi mi-e dor să mă prefac că nu aud nimic în jur cand se vorbeşte de...„noi”. Vreau... vreau doar să fie ca înainte. Să te porţi că înainte. Nu vreau să fie cum e acum. Din niciun punct de vedere. 
     Ştiu că nu-mi mai citeşti blogu' de ceva (mai mult) timp, deci sunt aproape sigură că niciunul din cuvintele astea n-o să ajungă la tine. Dacă n-aş fi atât de ...nu ştiu...timida? fraieră?... poate ţi-aş zice chiar eu ce simt & etc., dar n-are rost bănuiesc. 
     Ar fi funny să primesc o scrisoare drept răspuns. Deja dau în fantasy... Anyway, scuze că ... că nimic. Nu am de ce să îmi cer scuze :).


Cu dragoste,
Eu :*

miercuri, 2 martie 2011