marți, 16 august 2011

Close the door

   - Parcă ţi-am spus să pleci? 
   - Aşa am facut.
   - Şi de ce-ai lăsat uşa deschisă?
   - Ca să mă pot întoarce oricând, ca acum.
   - Nu. Nu te mai întoarce te rog. Dacă nu ai de gând să rămâi, nu te mai întoarce. Te rog să pleci. Şi de data asta închide uşa.
   - Nu.
   - Cum nu?!
   - Nu. Nu plec. Mă gândeam să stau prin preajmă un timp.
   - Nu. Eu nu te vreau pentru un timp. Ori pentru totdeauna, ori... pleacă.
   - Nu poţi să-mi spui ce să fac. Tu nici nu ştii ce vrei. Eşti o copilă care încă mai crede în Făt-Frumos pe cal alb. Trezeşte-te! N-o să se întâmple niciodată!
   - Nu-mi spune tu în ce să cred. Eu cred în ce vreau. Am crezut şi în tine, până m-ai dezamăgit. Aşa că până şi Făt-Frumos e o opţiune mai bună. El, chiar dacă nu vine, nici nu mă dezamăgeşte!
   - Tu te asculţi?!
   - Da, mă ascult. Şi ascultă-mă şi tu, când îţi spun clar şi tare: PLEACĂ!
   - Nu vreau.
   Şi m-a sărutat ca niciodată...
   - Opreşte-te. De ce faci asta? Nu vreau, pleacă. 
   - Ba da, vrei. Altfel nu mi-ai fi răspuns la sărut...
   - O să te vreau atunci când o să fii în stare să rămâi. Până atunci poţi să vii şi să pleci de câte ori vrei, de la mine vei auzi aceleaşi cuvinte: „nu te vreau, pleacă!”.


2 comentarii: