vineri, 19 august 2011

Mi-ai dat aripi să zbor, dar mi-ai luat cerul

   - Înţeleg, a fost doar un joc pentru tine... n-am nevoie de explicaţii.
   - N-a fost nici un joc, dar... vezi şi tu câte lucruri ne despart.
   - Nu ne desparte nimic. Doar încăpăţânarea ta, faptul că dacă ai câţiva ani în plus te simţi superior şi eventual faptul că asculţi de prietenii tăi cei stupizi.
   - Nu mi-am lăsat niciodată prietenii să intevină în deciziile mele.
   - A, da? Şi cum se face că de când m-ai prezentat lor, brusc n-am mai fost bună?
   - ...
   - N-o să te mint că totul e bine, pentru că nu e... Mi-ai dat aripi, iar acum când am învăţat să zbor ai venit şi mi-ai luat cerul... Ce să mai fac cu aripile?
   - Nu credeam că te ataşezi de cineva atât de repede.
   - Asta nu e o scuză. Nu trebuia să te joci... 

Un comentariu:

  1. Profund,imi place!
    Daca e dialogul este unul real eu zic sa nu te consumi draga!Lasa-l in durerea lui ca nu merita!

    RăspundețiȘtergere