Când a început să se însereze, telefonul meu a scos un *bip* scurt. Mesaj: „Sunt la tine în faţă. Cobori?”. Mi-am schimbat tricoul şi am ieşit din casă alergând pe scări ca o nebună. Când am ajuns la parter am încetinit. Am ieşit din bloc şi el chiar era acolo.
- Bună!
- Hei.
- Ai fost rapidă.
A vrut să mă sărute, dar m-am întors şi am început să merg. După câteva secunde m-a prins din urmă.
- Încotro aşa grăbită? mă întreabă.
- Vreau în parc. Mă duci în parc?
- Sigur.
Era derutat - simţeam asta. Când am ajuns în parc m-am dus şi m-am aşezat pe o bancă. A venit şi el. L-am luat în braţe şi am stat aşa, fără să spun nimic.
- Cum poţi să taci atât?
- Te deranjează?
- Nu...sunt doar curios - la ce te gândeşti?
- Păi...tocmai mă gândeam...aş vrea să facem un schimb.
- Ce schimb?!
- Să ne schimbăm inimile. să le înlocuim una cu cealaltă. Aş vrea să ştiu ce simţi...
- Micuţo, schimbul ăsta e puţin cam S.F., dar am o inimă pentru tine.
- ?!
Acum eu eram cea nedumerită. A scos din buzunar o cutiuţă turcoaz (uau, a ţinut minte!). A deschis-o şi mă privea zâmbind să-mi vadă reacţia. Mă uitam nedumerită şi curioasă în acelaş timp. Înâuntru era un medalion: o inimioară mică, tot turcoaz.
- Îţi place?
Am zâmbit.
- Mă ajuţi să-l pun?
Şi el zâmbea.
- Sigur.
Mi-a pus medalionul la gât, aşa - ca în filmele romantice. Apoi m-a intrebat:
- Eu ce primesc în schimb?
Am zâmbit şi l-am sărutat.
- Ştii bine că inima mea îţi aparţine deja.
Uaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa :x.ba ce imi placeeee,e super super. <3
RăspundețiȘtergere<3 <3 <3