Meant to be - 19

   Aşezaţi pe canapeaua din sufrageria Elei, ea şi Ryan au povestit o grămadă de lucruri. Mai mult despre viaţă în general, dar şi despre lucruri concrete,cum ar fi ceea ce le plăcea să facă, amintiri, întâmplări amuzante sau cele două veri petrecute împreună în satul bunicilor lor. Aşa se cunoscuseră ei de fapt, după care au aflat că sunt din acelaşi oraş şi că şi părinţii lor se cunoşteau între ei.

   - Că veni vorba de asta, de când n-am mai fost acolo... pff! a spus Ryan puţin melancolic. Tu ai mai mers?

   - Da, de câteva ori cu ai mei, dar n-am stat mult. Era doar aşa, pe weekend. Mă gândeam să merg în vacanţa de Paşti şi să stau acolo, şi aşa se apropie.

   - Ce idee bună! Hai să mergem amândoi. De dragul copilăriei, a spus Ryan râzând.

   - O să vorbesc cu ai mei să văd ce zic. Oricum, eu chiar vreau să merg, cu sau fără tine.

   Terminând discuţia despre mersul la bunici, cei doi prieteni au decis să se uite la un film. Ela s-a dus să facă pop-corn şi să aducă mai multe perini şi pături, iar Ryan a rămas pe canapea căutând un film de pe laptopul ei. În timp ce filmul - The ultimate gift - se descărca de pe internet, Ryan a început să se uite printre pozele Elei. Când aceasta s-a întors cu pop-cornul, el chiar dăduse de nişte poze cu ei doi de când erau mici. Ambii au râs amintindu-şi întâmplări legate de pozele respective.

   Când filmul s-a descărcat complet, cei doi s-au pus să se utie. Stăteau pe canapea înveliţi în aceeaşi pătură, deşi mai erau încă vreo două-trei în jurul lor, cu pop-cornul între ei. Filmul era povestea unui tânăr căruia nu-i prea păsa de cei din jur şi tot ce făcea era să cheltuie banii familiei, iar când unchiul bogat al acestuia moare, îi lasă un testament video prin care îl provoacă la o serie de probe, iar dacă reuşeşte să le treacă îi promite „darul suprem”. Era interesant, dar ochii Elei erau obosiţi de la porţia de plâns de mai devreme, aşa că, stând cu capul pe umărul lui Ryan, ea a adormit.

   Ryan nu-şi dăduse seama de asta şi a făcut un comentariu despre o scenă din film, începând să râdă. Văzând că Ela nu are nici o reacţie, nici măcar nu se mişcă, s-a uitat înspre ea şi a văzut că adormise. Un zâmbet înduioşat i-a apărut pe buze în timp ce se mişca foarte încet, încercând să nu o trezească pe fată, pentru a sta astfel încât şi ea să stea comod. Un zâmbet de genul acelora pe care le ai când priveşti un bebeluş care îţi zâmbeşte. Într-un final Ryan şi-a pus mâna în jurul Elei şi a continuat să se uite la film ţinând-o în braţe. Vedea filmul, dar în acelaşi timp o multitudine de lucruri îi treceau prin minte cu viteza luminii. Simţea din nou parfumul ei, dar de data asta parcă mirosea mai mult a lalele proaspăt înflorite. S-a întrebat nedumerit dacă nu cumva Ela se parfumase când nu era el atent, fiindcă cu câteva ore în urmă mirosea cu totul altfel.

   La finalul filmului, Ryan a vrut să o ducă pe Ela în braţe la ea în pat, dar îi era teamă să nu o trezească, aşa că s-a întins cu grijă pe canapea, cu Ela sprijinită de el, şi aşa au dormit amândoi în acea noapte.

Meant to be - 18

   Stând în mijlocul patului, Ela plângea ca niciodată înainte. Avea noroc că ai ei erau plecaţi din oraş zilele alea şi n-o lua nimeni la întrebări. Mai repede decât se aştepta ea, s-a auzit soneria. Fetei i-a luat destul de mult până să meargă să deschidă, dar Ryan a fost râbdător. Când în sfârşit i-a deschis, el a intrat repede şi a luat-o în braţe, lipindu-i capul de pieptul său.

   - Gata, gata! Linişteşte-te. Shh! Linişteşte-te şi spune-mi ce s-a întâmplat.

   - Nu... nu pot, a spus Ela printre suspine.

   Ryan a vrut să o îndepărteze de el astfel încât să o poată privi în ochi, dar ea nu l-a lăsat, ci dimpotrivă - l-a strâns şi mai tare în braţe.

   - Nu! Nu-mi da drumul, te rog! 

   - Bine, bine. Gata. Shh! Linişteşte-te Ela.

   Ryan a ţinut-o în braţe, mângâindu-i părul, până ea s-a liniştit. Parfumul trupului ei îi inunda nările şi n-ar fi vrut să-i mai dea drumul vreodată. Îi plăcea atât de mult... era un parfum feminin şi foarte natural. Era mirosul unui câmp plin de flori, aerului curat, mirosul verii. Când Ela s-a liniştit, s-a îndepărtat din îmbrăţişarea lui Ryan pentru a se şterge la ochi, după care a privit în sus, spre ochii lui.

   - Mulţumesc Ryan! Pentru tot...

   - N-ai de ce să-mi mulţumeşti. Acum spune, ce-ai păţit?

   Faţa Elei s-a întunecat. Fata i-a spus tot ce se întâmplase. Era scârbită ce Dean acum. Îi provoca graţă. Când a terminat de povestit, Ela plângea iarăşi.

   - Oof! Idiotu' naibii! Să-l ajute Dumnezeu să nu dau de el prea curând, că nu ştiu ce-ar ieşi! Şi tu nu mai plânge. Nu fi prostuţă! Nu vezi ca n-ai de ce?

   - Aşa-i Ryan, îţi dau dreptate... dar nu ştii ce doare!

   - Durerea e relativă. Depinde cum priveşti lucrurile. Şi eu m-am certat cu Julia mai înainte, cred că ne-am şi despărţit, habar n-am... În fine, ideea e că n-o să mă consum eu pentru că e ea proastă.

   Auzind asta, Ela n-a mai spus nimic. Nu prea ştia ce. S-a gândit că cei doi s-au certat din cauza ei şi se simţea vinovată, aşa că a preferat să rămână tăcută. Cel care a întrerupt această tăcere a fost Ryan.

   - Na, şi acum? Eu nu pot să te las aşa...

   - Ba daa, o să fiu ok. Poţi să pleci dacă vrei... Merci mult că ai venit.

   - Nu. Nu te las aşa... Hai cu mine.

   - Nu Ryan. Chiar n-am nici un chef să ies din casă. Şi, oricum, e târziu.

   - Hai la mine acasă.

   - Nuu. Ce-or să zică ai tai?! Nu!

   - Atunci, nu ştiu cum facem, dar eu singură nu te las în starea în care eşti.

   - Păi... rămâi aici dacă vrei. Ai mei se întorc abia peste câteva zile.

   - Sigur?

   - Daa.

   - Na, bine. Rămân aici atunci.

Meant to be - 17

   Zilele treceau una câte una, parcă mai greu ca de obicei, iar Ela devenea din ce în ce mai tristă. Dean n-o căuta... Şi înca o dureau cuvintele lui foarte mult. Cu toate astea însă, ea se chinuia să pară cât mai detaşată, cât mai nepăsătoare şi afişa mereu un zâmbet în faţa prietenelor ei şi colegilor.

   Singurul care ştia cu adevărat cum se şimţea şi o înţelegea era Ryan. Doar el îi era alături prin tot ce trecea. El îi era acum tot ce avea nevoie: îi era prieten, frate, tată... totul, mai puţin iubit. Asta trebuia să fie Dean... Şi nu era. Ela îi era extrem de recunoscătoare lui Ryan pentru tot. De când se despărţise de Dean, ea îşi dădu seama de ce existase şi exista Ryan în viaţa ei: ca să-i fie fratele pe care părinţii ei nu i l-au dat. Totul era foarte clar acum. Îi părea rău doar că nu ştiuse asta de la început, de când îl cunoscuse.

   La două săptămâni de când nu mai vorbise cu Dean, Ela începea să se pună pe picioare. Păcat că totul avea să fie dat peste cap...

   Era sâmbătă seara, iar ea era acasă, lucrând la un proiect, când a primit un mesaj: Dean.

   „Mai trăieşti? Sau ţi-ai tăiat venele pentru mine? Serios, cum ai putut să fi aşa fraieră pentru atâta timp? Oricum, să nu crezi că am vorbit vreo clipă serios când am zis că te aştept. Nu te-am aşteptat. Am căutat la multe altele ce n-am primit de la tine. Ce, doar nu crezi că am fi rezistat atât împreună dacă stăteam după tine?!”

   Ela a citit totul de mai multe ori şi nu vroia să creadă. Lacrimile îi curgeau din nou pe obrajii proaspăt uscaţi. De ce nu putea să o lase în pace măcar? În clipa imediat următoare îi şterse numărul din telefon. Nu vroia să mai audă nimic, nimic de el sau de la el.

   Plângând şi intrând din nou într-o depresie, Ela abandonă proiectul la care lucra. S-a pus în pat şi a încercat să citească, dar nu putea, fiindcă ceea ce alesese era un roman de dragoste şi chiar nu-i ardea de aşa ceva. A închis cartea şi a pornit televizorul, pe care l-a dat pe un program de desene animate. Utiându-se la Tom şi Jerry, la scurt timp a adormit.

   După un timp, telefonul ei a început să sune. Adormită, ea a răspuns fără să se uite cine era.

   - Da?

   - Oh, scumpete! Auzi asta?

   Era Dean la telefon. Nenorocitul de Dean a îndrăznit să o sune. Şi ceea ce el vroia ca ea să audă erau zgomotele scoase de doi oameni care fac dragoste. Era teribil, era grotesc! Ela vru să închidă, dar...

   - Uite, fix asta... ai pierdut tu... de fraieră... ce... eşti..., a spus Dean printre gâfâieli, după care i-a închis.

   Ela a început să tremure şi i s-a făcut rău. A dat fuga la baie, unde a dat afară tot ce mâncase în ziua respectivă, după care s-a întors înapoi în cameră, sub plapumă, plângând şi încă tremurând.

   Neştiind ce să facă şi neputând să suporte totul, l-a sunat pe Ryan.

   - Ryan...

   - Da? De ce plângi? Ce-ai păţit? a întrebat el panicat.

   - E... Dean...

   - Ce-a mai făcut idiotu'? Îl bat, jur! Îl omor cu mâna mea!

   Ela a încercat să îi explice, dar nu a reuşit din cauza plânsului.

   - Nu înţeleg nimic aşa. Eu acum sunt cu Julia în oraş, dar o duc acasă şi după vin la tine să-mi spui ce s-a întâmplat. Linişteşte-te te rog! Ne vedem imediat, ceau!

Meant to be - 16

   Ajunsă acasă, Ela s-a pus la calculator şi şi-a pus muzică. Muzică tristă, bineînţeles. Simţea cum totul se prăbuşea peste ea. Era şi ea fericită o dată în viaţă şi totul se termina aşa repede.

   Tristă şi abătută, începu să vorbească cu Ryan. El a observat surprinzător de repede că ceva nu era în regulă şi a întrebat-o ce a păţit. Distrusă, Ela i-a povestit totul. Deşi plângea din nou acum, se simţea mai bine descărcându-se, spunând cuiva tot ce avea pe suflet.

 

   Ryan: Ce... urât...

   Ela: Simt cum toate vin şi mi se sparg în cap. Nu mai suport! De ce niciodată nu îmi e bine?

   Ryan: Ela, gataa! Încearcă să te linişteşti că îţi faci rău... Oricum, e un prost dacă gândeşte aşa...

   Ela: Da Ryan, dar nu mai pot! Jur că nu mai pot... simt că explodez...

   Ryan: Încearcă să faci ceva să nu te mai gândeşti la asta. Du-te la culcare acum... şi mâine ieşim în oraş, bine? Uite, îi luăm şi pe Alec şi iubita lui - am înţeles că sunteţi prietene... Orice, numai să nu te mai gândeşti la asta!

   Ela: Nu... nu vreau. O să o aduci şi pe Julia şi ştii că nu mă înţeleg cu ea.

   Ryan: Nu, promit să n-o aduc.

   Ela: Bine... ne auzim mâine atunci. Noapte bună şi scuze că m-am plâns atâta...

   Ryan: Nu-i nimic, pentru asta sunt prietenii! Noapte bună!

  

   Ela a avut o noapte lungă. A adormit cu greu printre lacrimi. A doua zi s-a trezit sperând că visase urât şi că, de fapt, nimic nu se întâmplase, dar când s-a privit în oglindă şi-a dat seama că nu era aşa cum spera. Ochii îi erau umflaţi şi roşii, iar obrajii îi erau încă uzi.

   Se hotărî să iasă în oraş. Orice numai să nu se gândească la nemernicul de Dean. L-a sunat pe Ryan să-i confirme că ieşeau, apoi pe Ade şi Stacey, cărora le-a povestit totul, dar cât mai pe scurt.

   Seara Ryan, Ela, Alec şi Stacey au ieşit în oraş, într-o cafenea în care atmosfera era caldă şi prietenoasă. Nu s-au dus în club sau cine ştie pe unde; cu toţii erau acolo doar ca să-i fie alături Elei, dar niciunul nu spunea asta cu voce tare. Până şi Alec tot de asta era acolo. El se schimbase total de când era cu Stacey, iar Ela a observat imediat asta.

   - Alec, dar cum de te-ai schimbat atât de mult? Te ştiam total altfel.

   - Eh, ce nu face dragostea din om! a răspuns el privind-o pe Stacey şi zâmbindu-şi unul altuia.

   În timp ce îndrăgostiţii se priveau intens, Ela şi Ryan au început să comenteze un film pe care ambii îl văzuseră recent. Alec le-a spus ceva, dar cei doi erau captivaţi de discuţie şi n-au înţeles ce, aşa că l-au rugat să repete. Atunci Alec a tuşit, după care a spus  „Ce? Aah. Nimic, nimic.”

   Restul serii a decurs chiar normal, iar Ela reuşise să-şi uite problemele pentru un timp. Abia când Ryan a condus-o acasă şi-a amintit, dar acum nu se mai simţea atât de afectată.

   Ryan, după ce a lăsat-o pe Ela acasă asigurându-se că n-o să mai plângă, s-a gândit la ceea ce spusese Alec şi n-a mai vrut să repete... El înţelesese... Alec spusese „Ar trebui să încercaţi şi voi.”

Bruno Mars - Count on me

Meant to be - 15

   Trecuse o lună de la excursie. Acum era 14 februarie - Valentine's day. Ela era nerăbdătoare să termine cursurile în acea zi, deoarece Dean o invitase la el spunându-i că i-a pregătit o surpriză. Şi ea la rândul ei îi luase un ursuleţ de pluş şi îi scrisese o poezioară, dar nu era prea sigură de ce reacţie va avea el...

   Imediat după ore, Ela s-a dus acasă să-şi lase lucrurile şi să ia micul cadou, după care a mers la Dean. Nu se prea gândise ea ce surpriză îi pregătise acesta, dar sigur era vreun cadou sau ceva de genul.

   Ajunsă la el acasă, Ela şi-a dat haina groasă jos, după care i-a dat cadoul. Dean s-a uitat la ursuleţ, a spus „ce drăguţ!”, a sărutat-o pe Ela şi s-a apucat să citească poezia. Fata stătea ca pe ace aşteptându-i reacţia.

   - Ce frumoos! Mă mir că ai reuşit să găseşti ceva care să ni se potrivească atât de bine. Nu am mai citit-o nici unde până acum...

   Ela zâmbi încurcată de faptul că el credea că o copiase, dar nu-i spuse că era scrisă de ea. Reacţia lui a dat-o peste cap... Nu merita să-i fi scris aşa ceva.

   - Ei, şi surpriza ta? Haide, că mor de curiozitate!

   - Imediat, scumpo!

   Dean a condus-o pe Ela la el în cameră, ţinându-i mâinile la ochi. I-a spus că acolo e surpriza şi nu prea poate să o mute. Primul gând al Elei a fost un urs de pluş mare, cât ea de mare - ceea ce visase întotdeauna să primească de la un băiat. Ea zâmbi la acest gând şi înaintă spre surpriză.

   Odată intrată în cameră, Ela îngheţă. Nu ştia ce să spună, nici măcar nu ştia ce să creadă. Încăperea era acoperită aproape în întregime de trandafiri şi lumânărele. Patul era şi el acoperit de o pătură din petale roşii de trandafir.

   - Dean...

   - Îţi place, aşa-i? a întrebat Dean şi a dat să o sărute.

   - Dean, eu... a spus Ela evitând sărutul.

   - Ce-i? Nu-mi zi că nu-ţi place?!

   Dean era vizibil enervat.

   - Ba da, ba da... dar... nu...

   - Nu ce?!

   - Nu... nu vreau...

   - Ce? Nici acuma?! Hai frate, e Valentine's day! Caţi ani vrei să aştept după tine?! Vrei să te cer de nevastă, sau? Puteai să-mi spui înainte, n-aş fi cheltuit o avere pe buruienile astea. Mă duceam şi îi dădeam banii la una de pe centură şi aveam ce vroiam.

   - Dean...

   Ela plângea în hohote. Nu îi venea să creadă ceea ce tocmai auzise.

   - Lasă-mă! Ia-te şi dute să te joci cu păpuşelele. Ia-ţi şi ursuleţu' ăsta jegos. Zici ca ai 10 ani, jur! Când o să înţelegi ce e normal vârstei tale?!

   - Când vreau eu, bine?!

   Ela s-a dus la uşă şi s-a îmbrăcat să plece. Dean între timp, după ce a răsturnat toţi trandafirii ce-i aranjase cu atâta grijă, a luat ursuleţul ce tocmai îl primise şi i l-a aruncat Elei.

   - Ia-ţi şi cârpa cu tine!

   Ela plecă plângând. Ursuleţul l-a aruncat în primul tomberon ce i-a ieşit în cale. Nu putea şi nu vroia să accepte ceea ce tocmai se întâmplase.

Adda ft Pacha Man - Loverboy

Meant to be - 14

   Ela stătea acum pe marginea patului.

   - Dean... eu... nu. Nu pot. Nu vreau... Eu... Of! Uite... eu sunt virgină. N-am mai avut niciodată o relaţie destul de serioasă încât să... ştii tu. Ţin la tine, dar mă tem că e prea repede pentru asta. Şi chiar nu vreau să fac o prostie. Îmi pare rău. Dacă asta este o problemă pentur tine...

   Ela plângea acum. Dean a venit alături de ea şi a luat-o în braţe, iar cu un deget i-a întors faţa spre el, astfel încât să se privească în ochi.

   - Nu plânge. Chestia asta... nu simt nevoia neapărat să mă culc cu tine pentru a fi cu tine. E ok, nu-ţi fă griji. Eu îmi cer scuze, nu m-am gândit că n-ai mai făcut asta niciodată. E în regulă puiuţ, nu mai plânge, o să aştept până când crezi tu ca e nevoie.

   Dean a strâns-o şi mai tare la pieptul lui, iar ea începu să se simtă mai bine şi în siguranţă. L-a privit în ochi şi tot ce i-a spus a fost:

   - Mulţumesc!

   

   Toată noaptea Dean a ţinut-o pe Ela în braţe. Fata se simţea în siguranţă şi visa frumos în braţele lui. Când s-a trezit ştia că visase, dar nu îşi amintea ce. Apoi şi-a dat seama că Dean nu era lângă ea. L-a căutat în baie, dar nu era nici acolo. Negăsindu-l, a mers în living şi în sfârşit a dat de el. Stătea singur pe canapea uitându-se la televizor. Ela nu i-a spus nimic şi s-a întors singură în dormitor înainte ca el să apuce să observe că ea fusese acolo. Era derutată şi nu ştia de ce el ar alege televizorul în favoarea ei.

   Restul excursiei celor patru a decurs într-un mod plăcut, ca şi până atunci. Cu o singură excepţie: între Dean şi Ela exista o răceală pe care nici unul dintre ei nu şi-o putea explica. Se purtau normal, vorbeau normal şi chiar se simţeau bine aparent, dar ceva nu era ok.

   

   Odată întorşi în oraş, totul a revenit la normal. Era ca şi cum toată excursia fusese un vis şi nu avusese loc niciodată.

   Ziua următoare întoarcerii în oraş era luni şi, din enfericire, era lunea în care Ela începea din nou şcoala. Ade era răcită în urma excursiei, aşa că Ela a stat doar cu Stacey. După ce i-a povestit toată excursia - sau aproape toată - Ela şi-a amintit de plecarea misterioasă a lui Stacey de ultima dată când se văzuseră, aşa că a luat-o la întrebări. Nu vorbiseră de atunci aproape deloc, aşa că acum Stacey avea de dat multe explicaţii, după parerea prietenei ei.

   - Păăăi... bine... îţi voi spune adevărul.

   - Aştept.

   - Ştii că mă sunase cineva atunci înainte să plec.

   - Aha. Continuă.

   - Era Alec şi vroia să ne vedem. Dar nu am vrut să vă spun atunci... adică, mă gândesc că mi-ai fi zis să nu mă duc şi chiar vroiam...

   - Doamne, nu, faci ce revi! Nu ţi-aş fi zis nimic. Probabil doar să ai grijă... În fine, continuă.

   - Păi... na... acum cam suntem împreună...

   - SERIOS?!

   Ela era şocată fiindcă n-ar fi crezut niciodată una ca asta.

   - Da. Şi e destul de drăguţ cu mine. Nu-mi pare deloc afemeiat cum ziceai tu şi zice că chiar îi plac. În fine, om vedea noi ce iese.

   - Uau, păi felicitări! Ce să zic... să vă ţină cât mai mult şi sper să ai dreptate în privinţa lui şi eu să mă fi înşelat.

   

   Zilele treceau cu viteză, iar relaţia Elei cu Dean intra treptat în normal. Pe de altă parte, prietenia ei cu Ryan creştea din ce în ce mai mult...

Meant to be - 13

   Primele două săptămâni ale noului an au trecut foarte repede. Cu oricine vorbea, Ela îi spunea despre excursia ei la munte, iar în discuţiile cu Ade sau Dean rar existau alte subiecte. Şi-au făcut o grămadă de planuri: aveau să meargă până acolo cu maşina lui Nick - iubitul lui Ade - şi aveau să stea 3-4 zile la o cabană a tatălui acestuia. Vor schia, se vor da cu snowboard-ul, cu sania şi se vor bucura de zăpada pe care în oraş nu o aveau.

   

   În ajunul plecării, Ela îşi făcu bagajul punându-şi în el cele mai groase haine pe care le găsi în dulap şi... cea mai sexy şi asortată lenjerie - doar mergea cu prietenul.

   Drumul spre munte nu i se păru deloc lung fetei. Ajunşi la cabană la ora prânzului, după ce şi-au despachetat bagajele, s-au dus în staţiune să caute un loc unde să mănânce. Cabana avea bucătărie, dar trebuiau să facă singuri mâncarea şi, fiind lihniţi, n-aveau răbdare pentru asta acum.

   După masă toţi patru s-au dus şi s-au îmbrăcat gros, apoi au ieşit să se dea cu sania. Fiind deja dupămasă au considerat că nu mai avea nici un rost să îşi închirieze schiuri sau snowboard-uri. Afară era un frig nemaiîntâlnit, aşa că s-au întors repede acasă. Şi-au petrecut seara la gura focului, bând vin fiert şi depănând amintiri mai mult sau mai puţin comune. Târziu, spre dimineaţă, cele două cupluri s-au retras în camerele lor. Dean şi Ela au adormit imediat, fiind obosiţi mai ales de la frig.

   Ziua următoare era vineri. După un mic dejun luat la ora 12, cu toţii au mers pe pârtia de schi. Nick era experimentat în ale schiatului fiindcă îşi petrecuse aproape toate vacanţele de iarnă de când era mic pe aceste pârtii, aşa că se duse pe pârtia de avansaţi, iar Ade se duse cu el să îi facă poze. Ea nu se simţea deloc confortabil cu două beţe de doi metri prinse de încălţări, aşa că preferă să stea deoparte.

   Ela şi Dean schiară aşa cum putură pe pârtia de începători, mai mult râzând unul de altul decât schiind cu adevărat. Oricum, amândoi se simţeau bine şi asta era tot ce conta.

   Seara au făcut cu toţii de mâncare, mai mult fetele ce-i drept. După o masă caldă şi copioasă, s-au mutat din nou cu toţii lângă şemineu alături de vinul fiert.

   Pe la ora 22 şi jumătate Ade şi Nick s-au retras discret în dormitorul lor, vrând să fie singuri. Astfel, Ela şi Dean au rămas singuri lângă foc. Acum că aveau parte de ceva mai multă intimitate, cei doi începură să se sărute în voie.

   - Mergem şi noi? întrebă Dean în timp ce o săruta pe Ela pe gât.

   - Da, mergem.

   Dean o duse în braţe pe fată până în camera lor şi o aşeză pe pat, continuând să o sărute. Mâinile lui au început să mângâie corpul cald al Elei, strecurându-se pe sub bluza acesteia. Inima fetei bătea din ce în ce mai repede, iar trupul îi devenea din ce în ce mai cald. Mâinile lui Dean s-au îndreptat spre şliţul de la pantalonii Elei încercând să îl desfacă, însă aceasta puse o mână peste ale lui oprindu-l.

   - Nu.

   - Ce s-a întâmplat iubito?

   Ela se ridică şi îl dădu la o parte de deasupra ei.

Meant to be - 12

   Prima zi din an Ela o petrecu fericită alături de familie, dar a doua zi a ieşit cu Dean în oraş. Cei doi s-au plimbat pe străzile aproape goale vorbind. La un moment dat Ela şi-a dat seama că Dean vroia să spună ceva, dar nu ştia cum.

   - Dean? Ce e?

   - Mă gândeam... faza de la Revel...

   - Ah...

   - Ştii, mă gândeam.. e vreau... aş vrea să avem ceva... o relaţie... Să încefcăm măcar...

   Ela roşi toată şi nu îi spuse nimic . Nu ştia ce să spună în afară de „da, vreau!!!” şi nu vroia să spună asta pentru că daca ar face-o ar părea o disperată.

   - Deci... ce spui?

   - Mi-ar plăcea, spuse Ela zâmbind, apoi cei doi s-au sărutat, continuându-şi plimbarea, acum ţinându-se de mână.

 

   După întâlnirea cu Dean, Ela ieşi cu Ade şi Stacey la un ceai. Ea le spuse fetelor că e cu Dean, iar acestea au fost foarte entuziasmate.

   - Că veni vorba... spuse Stacey.

   - Ce?! spuse Ela devenind deodată serioasă.

   - M-a sunat Alec... vrea să ieşim.

   - hmm, nu ştiu ce să zic... La cum îl ştiu eu, nu e ok. L-am văzut de câteva ori cu Ryan şi mereu mi-a părut un afemeiat. Eu zic să ai grijă, asta dacă chiar ieşiţi...

   - Da, nu ştiu, văd eu.

   - Staaţi, stop! Cine-i Alec?! întrebă Ade pierdută.

   Stacey şi Ela au râs, după care i-au explicat lui Ade totul. Ea nu ştia nimic pentru că nu fusese cu ele de Revelion, si şi-l petrecuse cu iubitul ei - Nick.

   - Aah, bine că mi-am amintit! Am vorbit cu Nick să mergem la munte în ultimul weekend din vacanţă. Şi ne-am gândit să mergem mai mulţi. Nu veniţi şi voooi? Ela, ia-l şi pe Dean!

   - Da, da, da! Eu vreaaau! Şi o să vorbesc şi cu Dean să vad... spuse Ela.

   - Oh, fir-ar! Eu nu pot atunci. Plec cu ai mei la nişte rude, undeva la sat.

   - Oof! Păi lasă, că altădată vii şi tu, spuse Ade ca să o împace pe Stacey.

   Fetele au continuat să vorbească de ale lor , dar al un moment dat lui Stacey îi sună telefonul. În mod misterios, aceasta se ridică şi se îndepărtă puţin, astfel încât fetele să nu poată auzi ce vorbea. Se întoarse după câteva minute, spunând că trebuie să plece şi adunându-şi lucrurile.

   - Staai! Cum adică pleci? Unde? De ce?

   - Vă explic altă dată! Pusiii! spuse Stacey şi plecă.

   - Ce-o fi apucat-o? întrebă Ade privind-o pe Ela, care era în schimb la fel de nedumerită.

   Cele două fete şi-au continuat discuţiile plictisitoare în cafenea până spre seară, când Nick veni cu maşina să o ducă pe Ade acasă. Ela merse pe jos fiindcă stătea aproape. Pe drum vorbi cu Dean la telefon, căruia îi povesti despre excursia plănuită cu Ade şi Nick, iar acesta acceptă bucuros. Cei doi începură să îşi facă tot felul de planuri la telefon. Ela era foarte fericită şi aştepta excursia acum cu o nerăbdare de nedescris.

Meant to be - 11

   Când deschise ochii în braţele bărbatului, Ela văzu ochii albaştri ai lui Dean şi un zâmbet kilometric i se aşternu pe faţă.

   - Ooo, ce surpriză!

   - Bună Ela! Nici nu ştii cât mă bucur să dau de tine aici!

   - Şi eu.

   Mai era încă puţin până la ora 12, intrarea în noul an. Dean şi Ela au stat împreună, au râs şi au dansat de parcă nu mai era nimeni în jurul lor. Cu 5 minute înainte de miezul nopţii cei doi dansau împreună. În difuzoare începu să se audă o melodie drăguţă: Drake feat. Rihanna - Take care. Dean şi Ela îşi cântară reciproc acea melodie în timp ce dansau. După ce se auziră şi ultimele versuri ale acesteia, începu numărătoarea inversă. 15... 14... 13... Ela şi Dean stăteau neclintiţi, îmbrăţişaţi, aşa cum rămaseră din timpul dansului, privindu-se în ochi. 9... 8... 7... Zâmbetele celor doi erau din ce în ce mai mari. 4... 3... 2... 1... Când numărătoarea se încheie şi toată lumea îşi ura „la mulţi ani”, Dean prinse faţa Elei între palme şi o sărută pe aceasta. Fata îşi puse mâinile în jurul gâtului lui şi cei doi se sărutară în continuare... până când cineva îi întrerupse.

   - La mulţi ani Elaaa! Ce mă bucur că te-am chemat cu noi de Revel! Un an nou fericit să ai!

   - Mda, la mulţi ani şi ţie Ryan...

   Până dimineaţă Ela a stat doar cu Dean. Anul ei începuse chiar foarte bine. Pe la ora 5 petrecerea se termină, iar ea şi Stacey au luat un taci să meargă spre casă. Spre casa Elei, pentru că aceasta a convins-o pe Stacey să doarmă la ea.

   În taxi Staceyîi punea Elei o grămadă de întrebări despre Dean. Cine era? Cum de era acolo? Erau împreună? Cum sărută? Începând să se enerveze pe curiozitatea exagerată a prietenei ei, Ela găsi cu ce să-i închidă gura.

   - ia mai lasă întrebările şi spune-mi şi tu, ce-a fost faza cu Alec? Doar nu-ţi place de el?!

   - Păi... e de treabă... dar abia l-am cunoscut... I-am dat numărul meu şi a rămas că mă sună să ne vedem.

   Ela râse.

   - Da, sigur. Nu-ţi face prea mari speranţe draga mea, băiatul ăla e un afemeiat.

   Ajunse la Ela acasă, cele două fete s-au schimbat şi s-au pus direct în pat. Erau prea obosite să mai stea la poveşti şi, oricum, aveau un an întreg la dispoziţie.

   Înainte să adoarmă, Ela se gândi la cum o sărută Dean la 12 fix... după care îşi aminti că Ryan îi întrerupse. Părea că o făcuse intenţionat, dar nu înţelegea de ce. Doar ea nu-l întrerupse niciodată când se săruta cu Julia, iubita lui cea blondă. În fine, probabil totul se trăgea de la faptul că el era beat. Şi de ce-şi bătea capul? Şi aşa nu îi mai păsa. Tot ce conta acum pentru ea era Dean.

Meant to be - 10

   Ziua următoare a fost una plăcută. Ela vorbi cu Dean prin mesaje chiar de când se trezi. Se înţelegea bine chiar şi cu părinţii ei. Spre seară telefonul îi sună: Ryan.

   - Da?

   - Ceau, ce faci?

   - Pe acasă...

   - Ai găsit ce să faci de Revel?

   - Nu. Bănuiesc că o să rămân acasă...

   - Eu am găsit undeva la mine în zonă. Nu vrei să vii? Mai cheamă-ţi şi o prietenă, ceva dacă vrei... să nu te simţi aiurea. Numai zi-mi acuma, ca să vorbesc să-mi ţină locuri.

   - Păăi... da, da, vin. Vin cu cineva, deci vorbeşte de două locuri. Merci. Ceau.

   - Ok. Ceau, ceau.

   Ela o sună imediat pe Stacey.

   - Am găsit unde să mergem de Revel! A găsit Ryan un local la el în zonă şi i-am zis să vorbească de două locuri pentru noi două. Vii, da?

   - Elaaa! Credeam că gata cu Ryan...

   - Gata cu el! Serios. E doar un prieten acum pentru mine, jur. Oricum el e cu blonda aia. Dar vii, daaa? Nu mă laşi singură!

   - Bine, biine, vin! Sper să fie nice.

   - Oricum ar fi, e mai bine decât să stai în casă. Hai, te-am pupat, ne auzim mai încolo.

   - Ciaooo!

   În zilele următoare până la Revelion Ela a pus la punct ultimele detalii legate de rochia pe care şi-o făcuse. Era aşa mândră de ce îi ieşise. O rochiţă neagră, scurtă, sexy, dar nu vulgară. Împreună cu pantofii cu toc, tot negri, avea un aer stilat, dar menţinea o notă tinerească.

   

   Pe 31 decembrie, dupămasa, Stacey veni la Ela să se aranjeze împreună, cum fac mai toate fetele. La ora 20 ambele arătau superb. Au sunat la un taxi, care le-a dus la local.

   Intrând în sală, ambele se simţeau puţin ciudat, necunoscând pe nimeni. Multe priviri se îndreptară asupra lor: fete curioase (şi invidioase?) şi băieţi şi mai curioşi. Într-un final Ela îl văzu pe Alec, prietenul lui Ryan, la o masă în spate. O lua pe Stacey de mână şi se îndreptară într-acolo. Apropiindu-se, văzu că şi Ryan era la acea masă, cu iubita lui cea blondă încolăcită în jurul lui... Nu acordă prea mare atenţie acestui lucru. Îl salută pe Alec, căruia i-o prezentă pe Stacey, apoi ambele făcură cunoştinţă şi cu restul lumii.

   Fetele se simţiră bine, dansară şi râseră alături de prietenii lui Ryan. Mai ales Stacey se simţi bine - de când ajunseră stătu numai pe lângă Alec. Acest Alec era un tânăr arătos, dar foarte afemeiat. Şi logic că îi plăcea Stacey. Cum să nu-i placă o blondă tunsă bob, cu ochii verzi ca de felină conturaţi de tuş şi rimel, care purta o rochie foarte strâmtă, roşie şi tocuri de 12 cm în picioare?!

   Ela se simţea şi ea bine, dar se simţea şi puţin cam singură... Pe la ora 23 un grup mare şi gălăgios veni şi se aşeză la o masă vecină. Erau doar bărbaţi, toţi părând a avea mai mult de 25 de ani. După ce băură câteva pahare, unii din ei se ridicară de la masă. Unul anume, care până atunci stătu cu spatele, se ridică tocmai când Ela, mergând spre toaletă, trecu pe lângă masa lor, iar cei doi se ciocniră. Fata ar fi picat dacă acel bărbat nu o prindea în braţe.