Lovesong. Silly lovesong.

 
 
Şi nu vreau să am starea asta! 
Nu vreau, nu vreau, nu vreau!

Logica asta...

   Astăzi parinţii mei discutau ceva şi venise vorba despre unde vor merge la vara în concediu. Spun „vor merge” pentru că am stabilit vara trecută de comun acord că eu nu mai marg cu ei indiferent unde s-ar duce. Eu nu m-am amestecat în discuţie decât la sfârşitul ei, spunând „ce bine că eu stau acasă!”. Şi tatăl meu a început să spună că nu o să stau acasă, că încă nu am 18 ani şi trebuie să fac ce are el chef, bla-bla-bla. Mă rog, am tăcut, pentru că urăsc să mă cert cu el (mereu se termină cu el ţipând şi eu plecând în camera mea plângând). Oricum, până îşi iau ei concediu mai e o veşnicie şi am timp să-mi caut ceva de făcut exact în perioada în care ei vor să place. Upsi ;;).

   Asta era înainte să mâncăm. După ce am mâncat mă întreabă tata ce am făcut eu astăzi, stând acasă toată ziua. I-am răspuns cu o foarte mare sinceritate: nimic. Mă rog, am citit, am mâncat, m-am mai uitat la un serial... dar el se referea dacă am făcut ceva treabă, deci n-am făcut nimic în ochii lui. După ce i-am zis ce (n-)am făcut, a început să spună că ar trebui să mai fac şi eu câte ceva, că sunt mare, că la cei 18 ani ai mei ar trebui să fac măcar mâncare.

   Când l-am auzit mi-am dorit să fi putut să-l bat!!! Cum poate să spună aşa ceva?! Mai întâi îmi spune că nu pot să fac ce am eu chef pentru că n-am 18 ani şi apoi că trebuie să fac treabă pentru că am 18 ani?! Omule, EŞTI PROST?!

   Nu văd de ce-mi bat capul, n-o să se schimbe niciodată...

Easter! :D

   Mâine dimineaţă eu plec din localitate, aşa că n-o să mai fiu pe aici câteva zile. Vroiam, înainte să plec, să vă urez un Paşte cât mai fericit alături de toţi cei dragi şi sper să aveţi parte de tot ce vă doriţi :). Ne auzim cât mai curând sper!

P.S.: Să vă aducă iepuraşul ceva frumooos!

Rezultate?

   Vreau să vă spun că am încercat să fac chestiuţele micuţe, drăguţe şi colorate despre care vorbeam la începutul vacanţei mele şi nu mi-au ieşit deloc! :( Prima tura mi s-a ars, iar la a doua nu ştiu exact ce s-a întâmplat, dar au ieşit lipicioase şi nu le-am putut dezlipi de pe hârtia de copt. Eh, asta e. Poate data viitoare?

   Ştiu că a fost cineva care mi-a cerut reţeta... O găseşte aici. Îi urez cât mai mult succes cui se încumetă să încerce şi, dacă iese bine, vreau să văăăd!

   Pe lângă ghinionul ăsta micuţ, am mai reuşit să fac şi câte ceva bine! Dovada:

    

   Prima este Negresă + nişte nuci deasupra (îmi plaaac prăjiturile cu nuci întregi în blat), iar a doua este o prăji cu vişine, care o să-mi fie întotdeauna dragă pentru că e prima reţetă pe care am încercat-o de una singură (acum... câţiva ani, atunci când eram convinsă că dragostea trece prin stomac). Sper că am reuşit să vă fac puţină poftă :">.

   Şi acum altcevaaa (sunt cam lăudăroasă azi :-s).

   Am măcelărit un tricou de-al lui tata ca să-mi fac un tricou de pijama :)). Vă palce masajul, daaa?  Mie mi se pare că a ieşit drăguţ :D. Atâta tot că i-am tăiat cam mult din guler... dar nu-i bai, nu pica de pe mine (încă).

   În concluzie, n-am făcut prea multe lucruri... dar eu sunt mulţumită. În general aş fi fost mai leneşă de atât. Aş adăuga la listă şi faptul că mi-am mutat mobila în cameră... dar de asta s-au ocupat mai mult ai mei :D. Oricum, mai e o săptămână şi un pic din mult-iubita vacanţă... cine ştie câte se mai pot întâmpla :).

Leapşa 7

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Folosesc semn de carte sau o hârtiuţă, ceva, ce am la îndemână. Nu îndoi niciodată colţul pentru că... nu ştiu... mie una, mi se par inutil. Şi mai şi distruge cartea. Îmi amintesc că, atunci când eram mică, mama îndoia mereu colţul când îmi citea ceva şi eu nu înţelegeam de ce :)).

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?

Dacă mi-am făcut-o singură cadou se pune? :)) Adică... am primit-o de la „iepuraş” - mai mult sau mai puţin. Mi-am luat o carte din banii primiţi ca să-mi iau cadou de Paşti. The last song, Nicholas Sparks (abia aştept să o citesc!).

3. Citiţi în baie?

Doar dacă am dat de o carte foarte captivantă, de care nu mă pot dezlipi.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?

Da. Acum ceva timp eram foaaarte îndrăgostită de cineva şi aş fi vrut să scriu o carte pe tema asta, care să povestească despre cum l-am cunoscut şi tot ce-am simţit pentru el. Mi se părea interesant la vremea respectivă :D. Acum poate subiectul ar fi fost într-adevăr interesant, dar nu aveam suficientă experienţă în a mă exprima pe atunci.

5. Care este cartea preferată?

Am citit destul de multe care mi-au plăcut... Când aud de „cartea preferată” însă, mă gândesc la o carte care nu face parte dintr-o serie, ci e doar aşa, ea singurică. Aşa că - Fata de hârtie, Guillaume Musso. E un superb roman de dragoste pe care vi-l recomand tutror :x.

6. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Îmi place, dar sinceră să fiu nu prea am timp să le recitesc. Poate „la bătrâneţe” :)). Până acum n-am recitit decât Amurg, Stephenie Meyer (doar primul volum) şi Harry Potter şi Talismanele morţii, J. K. Rowling. Am avut o tentativă şi la Harry Potter şi Prinţul Semipur, dar, după ce am ţinut un an cartea împrumutată de la cineva şi vedeam că tot nu o citesc, am decis să o las baltă şi să o returnez proprietarului. Recititul, momentan, mi se pare o pierdere de timp, având în vedere câte cărţi tot mai interesante apar pe piaţă în ultima vreme. Şi mai sunt şi cărţile „vechi”, cele „de calitate” care merită citite măcar o dată. Aşa că, după cum am spus, las recititul pentru „bătrâneţe”. (Cu siguranţă atunci aceste cărţi îmi vor lăsa o cu totul altă impresie.)

7. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Mi-ar plăcea să îi întâlnesc. Le-aş cere un autograf pe cartea scrisă de ei şi i-aş întreba cum au început ca scriitori şi din ce se inspiră.

8.Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine? 

Îmi place, dar nu prea am cu cine. 

9. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

În primul rând trebuie să mă atragă coperta, iar în al doilea rând trebuie să fie interesantă şi descrierea de pe spatele cărţii. Sau mai există varianta să-mi fi recomandat cineva acea carte, făcându-mi un mic rezumat.

10. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Din literatura română La Medeleni, Ionel Teodoreanu, iar din cea universală Harry Potter, J.K.Rowling.

11. Care este locul preferat pentru lectură?

În pat sau pe lângă pat :)). E cel mai confortabil.

12. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Dacă ascult muzica nu mă pot concentra aşa de bine la ceea ce citesc. Aşa că prefer liniştea :D.

13. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da... Am citit ceva pentru şcoală, fiindcă nu reuşisem să găsesc cartea la bibliotecă, dar am găsit pe internet. Mi se pare incomfortabil...

14. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Şi, şi. În general îmi place să ştiu că o carte e a mea (ştiu, sunt zgârcită :"> ), dar citesc şi împrumutate. 

Leapşa merge la Soll, Lexii, ...life, Raisa, C.L.M. şi oricine o mai doreşte :)

Leapşa 6

Am primit această leapşa de la Anka, căreia îi mulţumesc mult! :*

1. Din punctul tău de vedere, ce înseamnă a fi îndrăgostit/ă?

Hmm... Cred că a fi îndrăgostit/ă înseamnă să nu poţi sta locului o clipă, să vrei mereu ceva , dar să nu ştii ce, să te gândeşti mereu la acea persoană, să adormi cu ea/el în gând şi să te trezeşti la fel şi să vrei să fii mereu alături de el/ea sau „în legătură” cu el/ea.

2. Atunci când eşti îndragostit/ă, cât eşti dispus/ă să laşi de la tine ca relaţia să meargă?

Destul de mult... dar dacă văd că doar eu sunt cea care lasă de la ea mă satur într-un final şi-mi bag picioarele în ea de relaţie :)).

3. Ce contează mai mult pentru tine într-o relaţie, vorbele sau faptele?

Să fim serioşi, cui nu-i place să audă vorbe dulci din partea persoanei pe care o iubeşte?! Ce-i drept, atunci când aceste vorbe nu se concretizează în fapte... ar trebui să-ţi dea de gândit.

4. În momentul când te aflii intr-o relaţie, până unde ajunge gelozia ta? Pe o scară de la 1 la 10?

Eu consider că nu sunt foarte geloasă, dar... depinde. Depinde de comportamentul partenerului faţă de alte persoane şi... nu ştiu, de starea mea de spirit, de împrejurări.

5. Cum reacţionezi când vezi o alta fată flirtând cu iubitul tău?

Mai întâi îi arunc tipei o privire mai... dubioasă :)), apoi ori încep să râd de ea cu iubitul meu, ori îi dau de înţeles că este al meu. Dacă cumva şi el o bagă în seamă pe domnişoara, atunci mă cam îmbufnez :)).

6. Care este, din punctul tău de vedere, cel mai romantic loc pentru a avea parte de primul sarut?

Pff... Nu ştiu. Atâta timp cât există sentimente în spatele acelui sărut, orice loc este romantic. Dacă e vorba de primul, primul sărut... pentru ăla nu mi se pare că există vreu loc romantic pentru că sunt de părere că primul sărut din viaţa cuiva nu e niciodată atât de romantic cât ar trebui. Poate într-un parc?

7. Dar prima noapte de dragoste?

Mie mi se pare romantic să fie undeva departe de casă, deci într-o excursie. Oriunde e romantic, în afară de acasă :)).

8. Care ar fi cea mai bună locaţie pentru o escapadă cu iubirea vieţii tale?

Mie mi-ar plăcea să merg la Paris... Dar nu mi se pare o „escapadă” perfectă. Asta mai mult aşa, ca o excursie plănuită cu mult timp în urmă. Când aud de escapadă, mă gândesc al ceva spontan, deci, ca locaţie, ar fi o cabană în vârful unui munte, un cort poate, ceva la mare... nu ştiu, orice e spontan.

Leapşa merge la... hmm... toţi îndrăgostiţii care vor să o ia!

Faith

   Stau pe fotoliu şi citesc o carte. Da, te aştept. Termin capitolul şi închid cartea. Mă întorc să verific cât e ceasul... E 12 fix. E ora noastră şi încă n-ai venit. Stau pe gânduri preţ de o clipă încercând să mă conving că ceea ce trebuie să fac e să merg la culcare. Încăpăţânată, mă decid să mai citesc un capitol din cartea mea şi dacă tot nu apari... ei bine, atunci o să merg la culcare. Nu apuc să deschid cartea, că deja eşti aici. Îmi tresare sufletul deşi ştiu că n-ar trebui. În mintea mea încep să ia naştere iluzii din nou... dar de data asta le voi lăsa să fie doar iluzii şi voi profita de ceea ce e real.

   Dragul de tine... tu eşti obosit scumpule. Şi chiar dacă ai pleca din nou acum, mie tot mi-ar fi bine. Aş ştii că te-ai duce şi te-ai pune obosit în pat şi ai dormi neîntors visând... cine ştie ce. Mi-e aşa de drag de tine, ştii? Mereu mi-a fost. În diferite feluri, ce-i drept. Acum nu desluşesc în ce fel, dar îmi e! Şi mi-e dor de... de ce? De tine oare? Şi ce-o să mă fac când o să dispari din nou? Probabil c-o să-mi fie bine, nu?!

   După atâta timp am primit confirmarea ta... acceptarea... nu ştiu cum să o numesc. Prin acele simple cuvinte care poate nu au nici un înţeles aparte am simţit că în sfârşit am ajuns la nivelul tău, ca să zic aşa. Am ajuns să fiu acceptată aşa cum am vrut. Facem parte din aceeaşi lume acum. Asta era tot ce-am vrut dragule, de ce ţi-a fost atât de greu până acum? 

   Poate n-ar mai trebui să stau trează atât de mult. Mintea mea lucrează din greu seara şi măcar de-ar da naştere unor lucruri bune... dar doar mă încurcă. Aşa cum şi tu mă încurci. Îmi pui piedici în drumul simplu pe care cu greu mi l-am construit. Construieşti alei lăturalnice care să mă inducă în eroare. Şi partea proastă e că încă nu-mi dau seama dacă trebuie să ţin piept obstacolelor ce mi le impui sau mi-ar fi mai bine doar să le ignor. 

   Într-o noapte ca asta, doar puţin mai caldă, vom privi stelele dragul meu. Şi ne vom alege una care să fie a noastră. Şi-atâta timp cât steaua aia va lumina pe cer, noi nu vom putea uita unul de altul. Şi-n altă noapte de vară vom sta lângă un foc. Şi vom fi doar noi doi, privind din nou acea stea. Şi-o să-mi spui cât de norocos eşti că mă ai, iar eu îţi voi spune... :)

Romeo, Romeo, unde eşti tu Romeo?

   Am fost astăzi la teatru şi am văzut piesa Romeo şi Julieta. Jalnic!!! Vreţi să ştiţi cum arată o asemenea piesă mai nou? Foarte bine. Julieta era jucata de o fată de vreo 15 ani cu dread-uri în cap, câteva piercing-uri şi vreo două tatuaje, Romeo era un tip de vreo 30 de ani, iar restul personajelor erau vreo 10 tipi îmbrăcaţi din cap până în picioare în piele cu animal print care îşi vorbeau obsecen şi două babe îmbrăcate în negru care se plimbau şi cântau/vorbeau, aruncând în toate direcţiile cu petale de flori. Şi mai erau încă vreo trei femei... ele erau ceva mai normale - Doamne ajută!. 
   Cu siguranţă nu sunt în măsură să judec viziunea artistică a regizorului acelei piese, dar serios?! Chiar aşa?! Adică... dacă aud de Romeo şi Julieta gândul îmi zboară în primul rând la iubire, iar apoi la eleganţă. Nu la bărbaţi îmbrăcaţi în piele şi la o fetişcană cu tatuaje, pirercing-uri şi dread-uri :|.
   Deci, Romeo, UNDE EŞTI ?! Că cel din piesă sigur nu erai tu...

Plouă

   Afară plouă si eu ascult pe comp sunetul ploii... da, sunt dereglată mintal, ştiu asta. Nu ştiu ce vreau să scriu aici, ideea e că vreau să scriu ceva. Mi-e dor de ceva şi nu-mi pot da seama exact de ce. De fapt, ştiu ... dar nu-mi dau seama în ce sens... În fine. Luna asta se anunţă una creativă! Adică, abia a început şi eu deja am facut destul de multe chestii... şi am şi mai multe în plan. O să vă arăt ce-am făcut când reuşesc să fac poze :D. Hmm... aş vrea să-mi regăsesc şi creativitatea în a scrie. Mi-e dor să scriu postările alea scurte şi drăguţe (eu aşa le consider, dacă voi nu - problema voastră :D) pe care am început să le scriu cam acum un an... Hmm, poate reuşesc să scriu ceva zilele astea. Sper, cel puţin! Am ajuns la finalul postării şi încă nu ştiu de ce am scris-o... Poate mai mult ca să ştiţi că încă trăiesc. Am oprit soundtrack-ul cu ploaia şi acum o ascult pe cea de afară... Much better! Ne auzim cât de curând! V-am pupat ;;).

P.S.: În caz că vreţi şi voi să ascultaţi ploaia, încercaţi aici.

Voinţă vs. lene

   De ceva timp - destul de mult timp chiar - vreau să fac tot felul de lucruri, gen să învăţ să cos la maşină, să încerc tot felul de reţete, să-mi redecoraz camera, etc., etc. Şi chair vreau să fac toate astea. De multe ori îmi e lene să mă apuc sau, din cauza şcolii, nu am timp. 

   Acum vacanţa de Paşti bate la uşă (mai e un pic până atunci, dar oricum nu mai e atâta stres cu şcoala deja) şi sunt foarte curioasă care va fi mai puternică de data asta: voinţa/ambiţa sau lenea. De multe ori a câştigat lenea până acum, din păcate. Îmi pare rău că de obicei mă enervez repede când nu-mi iese ceva şi renunţ destul de uşor a.k.a nu am răbdare... Sper totuşi să reuşesc să fac ce-mi propun de data asta.

Project number one: 

Sper să-mi înving lenea şi să încerc măcar să fac chestiuţe dinastea mici, dulci şi colorate. Am mai avut o tentativă, dar aia nu prea mi-a reuşit. N-am prea respectat reţeta atunci :">. Dacă de data asta îmi ies frumuşele (şi bune) promit să vi le arăt şi vouă!

   În legătură cu project number 2... sunt puţin cam sceptică şi nu ştiu dacă voi avea abilitatea necesară să-l duc până la capăt... Aşa mai bine nu vă zic nimic de el :D.