vineri, 6 aprilie 2012

Faith

   Stau pe fotoliu şi citesc o carte. Da, te aştept. Termin capitolul şi închid cartea. Mă întorc să verific cât e ceasul... E 12 fix. E ora noastră şi încă n-ai venit. Stau pe gânduri preţ de o clipă încercând să mă conving că ceea ce trebuie să fac e să merg la culcare. Încăpăţânată, mă decid să mai citesc un capitol din cartea mea şi dacă tot nu apari... ei bine, atunci o să merg la culcare. Nu apuc să deschid cartea, că deja eşti aici. Îmi tresare sufletul deşi ştiu că n-ar trebui. În mintea mea încep să ia naştere iluzii din nou... dar de data asta le voi lăsa să fie doar iluzii şi voi profita de ceea ce e real.
   Dragul de tine... tu eşti obosit scumpule. Şi chiar dacă ai pleca din nou acum, mie tot mi-ar fi bine. Aş ştii că te-ai duce şi te-ai pune obosit în pat şi ai dormi neîntors visând... cine ştie ce. Mi-e aşa de drag de tine, ştii? Mereu mi-a fost. În diferite feluri, ce-i drept. Acum nu desluşesc în ce fel, dar îmi e! Şi mi-e dor de... de ce? De tine oare? Şi ce-o să mă fac când o să dispari din nou? Probabil c-o să-mi fie bine, nu?!
   După atâta timp am primit confirmarea ta... acceptarea... nu ştiu cum să o numesc. Prin acele simple cuvinte care poate nu au nici un înţeles aparte am simţit că în sfârşit am ajuns la nivelul tău, ca să zic aşa. Am ajuns să fiu acceptată aşa cum am vrut. Facem parte din aceeaşi lume acum. Asta era tot ce-am vrut dragule, de ce ţi-a fost atât de greu până acum? 
   Poate n-ar mai trebui să stau trează atât de mult. Mintea mea lucrează din greu seara şi măcar de-ar da naştere unor lucruri bune... dar doar mă încurcă. Aşa cum şi tu mă încurci. Îmi pui piedici în drumul simplu pe care cu greu mi l-am construit. Construieşti alei lăturalnice care să mă inducă în eroare. Şi partea proastă e că încă nu-mi dau seama dacă trebuie să ţin piept obstacolelor ce mi le impui sau mi-ar fi mai bine doar să le ignor. 
   Într-o noapte ca asta, doar puţin mai caldă, vom privi stelele dragul meu. Şi ne vom alege una care să fie a noastră. Şi-atâta timp cât steaua aia va lumina pe cer, noi nu vom putea uita unul de altul. Şi-n altă noapte de vară vom sta lângă un foc. Şi vom fi doar noi doi, privind din nou acea stea. Şi-o să-mi spui cât de norocos eşti că mă ai, iar eu îţi voi spune... :)


14 comentarii:

  1. Ca de obicei, o plăcere să te citesc, mai ales atunci când simt cum pleoapele mi se îngreunează :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Titlu imi rasuna in minte de cateva zile..."faith,have faith"Imi place ce ai scris!:*

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat de frumos...:X:X...
    cute...sweet...X::X
    :*:*

    RăspundețiȘtergere
  4. ma bucur ca am trecut pe aici! salve?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur si eu ca ai trecut pe aici. Te astept cu drag si altadata :)

      Ștergere
  5. '' Şi vom fi doar noi doi, privind din nou acea stea. Şi-o să-mi spui cât de norocos eşti că mă ai, iar eu îţi voi spune... :)'' :)

    RăspundețiȘtergere