Visul unei nopţi de iarnă

   Era dimineaţa devreme, iar soarele începea să pătrundă timid prin fereastră, luminând camera. El era treaz şi o privea cum doarme liniştită cu capul pe pieptul său. Părea mulţumită, împăcată, fericită. Fusese prima noapte pe care o petreceau împreună. Pentru ea fusese prima dată când făcuse dragoste. Iar el... el era un porc.
   Stătea treaz privindu-i chipul inocent. Ea zâmbea în somn. Se gândi că tocmai făcuse o mare, mare prostie. Ei doi nu erau un cuplu, nu erau împreună, iar el profitase de cât de mult îi păsa ei de el şi, deşi ştia că era virgină, se întâmplase. Şi el o plăcea. Mult. Se simţea foarte atras de ea, dar... el nu era genul pentru o relaţie stabilă. Iar ea... ea era un copil. Un copil care îi sucise minţile totuşi.
   Fata asta nu merita ce-i făcuse el. Ce-i făcea el. Ea merita mai mult. Merita tot. El însă, deşi ar fi vrut să-i ofere ceea ce merita, nu se credea în stare. Îi era frică să n-o dea în bară. Oricum o dăduse deja. Nu trebuia să fi permis să se ajungă atât de departe. Dar nu se putuse abţine, iar acum era prea târziu. Lucrurile nu mai puteau fi schimbate. Şi ce era de făcut acum?
   Chiar atunci ea se mişcă, lipindu-se mai tare de el şi strângându-l în braţe. O strânse şi el mai tare. Oare ar fi în stare să se schimba? Pentru ea?