vineri, 3 februarie 2012

Meant to be - 3

   Când Ela se trezi, afară era întuneric. Stătu câteva minute în pat, fiind prea leneşă să se ridice direct. Stând în pat se gândi că mai are doar două săptămâni de şcoală, după care trei săptămâni întregi nu avea să mai facă absolut nimic. Era un sentiment aşa de plăcut! Se gândea că poate, poate îşi va vedea şi „iubirea” - pe Ryan. Ar fi dezamăgită să nu fie aşa.
   Ridicându-se din pat, Ela aprinse calculatorul, mai mult din reflex decât cu un scop anume. Îl lăsă să pornească şi merse spre bucătărie să-şi salute părinţii. Dormea când ei au ajuns acasă.
   - Heei. spuse ea frecându-se adormită la ochi.
   - Oo, uite cine s-a trezit! Neaţa!
   - Aham. Ce faceţi?
   - Bine, tu? De ce n-ai spălat vasele?
   Iar începeau. Părinţii Elei mereu se legau de ea pentru lucrurile pe care nu le făcea, dar niciodată nu o apreciau şi nici măcar nu observau când făcea ceva bun. De asta, de la un timp, Ela începu să fie rece şi distantă faţă de ei.
   - Eh, aşa, n-am avut chef, am vrut să dorm. Apropo, laptele e în frigider şi pâinea în dulap. atât le spuse şi se întoarse la ea în cameră, unde se aşeză la calculator.
   Deschizându-şi e-mailul văzu că are o cerere de prietenie nouă: de la Dean_1190. O acceptă ca să vadă despre cine era vorba, dar persoana respectivă nu era online. În câteva minute uită despre întâmplare. Începu să vorbească cu prietenele sale, cum făcea în fiecare seară. Aceleaşi subiecte plicitsitoare: seriale, muzică, băieţi... Ade spunându-i despre prietenul ei cel nou, Stacey plângându-se că nu are prieten, iar ea plângându-se că Ryan nu îi acordă destulă atenţie şi întrebându-se pe unde umblă de nu e online.
   Amuzându-se de situaţia Elei, Ade îi trimise o imagine pe care scria „Ah, e online, sigur vorbeşte cu fraiera aia!”, iar dedesubt „Nu e online, sigur e cu fraiera aia!”, făcând bineînţeles referire la Ryan. Ambele râseră mult după asta.
   Aşa decurgeau cam toate serile Elei. Uneori, când avea ceva mai mult noroc, Ryan era online şi vorbea şi cu el sau îşi dădeau mesaje. Oricum, cam mereu ea era cea care începea conversaţia.
   Când deja se făcu târziu Ela închise calculatorul şi se duse la culcare întrebându-se încă pe unde umbla Ryan.

14 comentarii:

  1. Am o intrebare:Iti place mai mult blogul cu povesti?pentru ca am vazut ca pe De vorba cu viata l-ai scos de pe lista ta de bloguri :d

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi placea mai mult cel cu povesti pentru ca imi placeau povestile (povestea, de fapt) :D. Dar acum ca l-ai sters pe acela voi pune inapoi "De vorba cu viata" pentru ca banuiesc ca acolo vei continua sa scri :)

      Ștergere
    2. Din pacate nu am destul curaj ca sa sterg acel blog dar poate asta se va schimba.

      Ștergere
    3. Ma bucur ca l-ai redeschis >:D<
      Ma pun imediat sa citesc noul capitol! :*

      Ștergere
  2. suuuuper...:D...:X...abia astept next-ul...>:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur mult ca iti place, am crezut ca e cam plictisitor :D. Maine pun continuarea ;;)

      Ștergere
  3. Ah, cum te recunosc in ce-ai scris pana acum :)) E asa simpatic :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci :*
      Si... aah... cred ca e de bine ca ma recunosti in ce am scris, nu?:)) Sunt confuza.

      Ștergere
    2. Nu stiu daca e de bine sau de rau. :)) Te recunosc. Esti tu in povestea aia reala sau imaginara cum o fii. E draguta povestea oricum :*

      Ștergere
    3. Da, contine o parte (mare) din mine povestea asta. Merci din nou:*

      Ștergere