marți, 28 februarie 2012

Meant to be - 28

   - Ce mă fac Ryan?! L-am omorât! a ţipat Ela îngrozită peste câteva secunde, după care a început să tremure.
   - Shh! Nu, linişteşte-te! Poate... poate nu e mort. 
   - Ba da, e mort. L-am lovit cu putere şi... 
   Ela începu să plângă din nou şi să clatine din cap.
   - O să sun la salvare, la poliţie... O să fie bine, Ela! Tu doar linişteşte-te.
   Ela s-a oprit din plâns, dar continua să tremure şi să privească nemişcată, cu ochi mari, trupul întins la picioarele ei, repetând în şoaptă „l-am omorât”. Ryan s-a gândit că poate intrase într-un şoc, sau ceva de genul. După ce a sunat la poliţie, respectiv salvare, acesta a dat buzna în dormitorul lui Dean, căutând o pătură în care să o învelească pe Ela, rămasă, săraca, în lenjerie intima. Intrat acolo a luat ce i-a picat în mână şi a ieşit închizând uşa. 
   Când Ryan o învelea pe fată cu pătura şi încerca să o aşeze pe canapea, poliţia a bătut la uşă. Mai întâi au intrat medicii de pe ambulanţă, fugind spre Dean să vadă daca mai era ceva de făcut. Din fericire, acesta era în viaţă. Ryan răsuflă uşurat. Poliţiştii, intraţi după aceea în casă, au început să-l ia la întrebări pe băiat. El le-a povestit totul, încercând să rămână cât mai calm posibil. Când a ajuns la partea în care Ela l-a lovit pe Dean cu sticla însă, aceştiau au început să îl ignore total şi să o bombardeze pe Ela cu zeci de întrebări. Fata, care era în stare de şoc, nu era însă în stare nici măcar să-şi spună numele. 
   După ce medicii l-au stabilizat pe Dean şi l-au urcat în ambulanţă pentru a-l transporta la cel mai apropiat spital, au încercat să o calmeze şi pe Ela. Neavând altă cale, i-au administrat nişte calmante şi le-au spus poliţiştilor că ea nu poate da declaraţie în starea în care era.Ryan a aranjat ca ea să dea declaraţie a doua zi, după ce avea să doarmă puţin şi să aibă mintea limpede.
   În sfârşit totul se terminase. Sau... pe aproape. Urcată în maşina lui Ryan, având încă doar o pătură pe ea, Ela a început să plângă din nou.
   - Ryan, nu pot să merg acasă în halul ăsta...
   - Ştiu. Tocmai de aia o să te iau la mine.
   - Dar ai tăi...
   - Ai mei sunt plecaţi în concediu, se întorc abia peste două săptămâni, nu-ţi face griji.
   - Dar... ce le spun alor mei? Probabil că sunt deja îngrijoraţi... Uite, e seară, şi eu n-am dat nici un semn...
   - După ce eşti sigură că te-ai calmat, o să îi suni şi le spui că dormi la o prietenă, că aveţi de făcut un proiect, ceva, vezi tu. O să fie ok, n-or să zică nimic.
   - Ryan... tot va trebui să merg acasă odată şi-odată şi nu o să mă pot duce... aşa.
   - O să vorbesc cu Alec să o roage pe Stacey să-ţi împrumute ceva haine. O să fie de acord, doar ţi-e prietenă... Ascultă: mâine dimineaţă o să mergem să dai declaraţie şi dupaia gata, totul se va încheia. În fine, lasă asta acum. Nu te mai gândi la nimic, că îţi faci rău.
   Ajunşi acasă, Ryan i-a dat fetei de mâncare, a lăsat-o să facă un duş, după care a îmbrăcat-o într-un tricou de-al lui, care ei îi era pe cât de lung pe atât de larg, apoi a întins-o în pat. După ce a acoperit-o, acesta a dat să iasă din cameră.
   - Ryan?
   - Da, Ela?
   - mulţumesc! Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă nu erai tu...
   Ryan s-a întors de la uşă şi s-a aşezat pe marginea patului, mângâindu-i Elei creştetul capului.
   - Nici nu trebuie să te gândeşti la asta. Şi nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti. Nu mi-aş fi iertat-o să nu fi fost acolo, a spus el apoi i-a zâmbit şi i-a sărutat uşor fruntea.
   Ela i-a zâmbit înapoi apucându-l de o mână şi ţinându-l strâns.
   - Ar fi mai bine să te las să dormi acum. Trebuie să te odihneşti.
   - Da... Ryan... te rog, stai cu mine. Măcar până adorm.
   Ryan i-a zâmbit şi a dat din cap că da. Fata i-a făcut loc în pat lângă ea şi, deşi deja îşi pregătise culcuşul pe canapea, el s-a băgat sub pătură şi a luat-o în braţe pe Ela, sărutându-i neîncetat părul pentru a o linişti şi a o face să adoarmă mai repede. Ea a adormit repede, cu zâmbetul pe buze, iar Ryan n-a mai reuşit să se mute pe canapea. I se rupea sufletul să o trezească pe fată plecând de lângă ea, aşa că a rămas acolo tot restul nopţii, ţinând-o în braţe.

10 comentarii:

  1. ce bine ca nu a murit nebunu de Dean...pfff...
    ce scumpa si faza in care Ryan are atata grija de ea...imi place si ca ii da tricoul lui...
    sa numai spun de faza cu bagatul sub patura...:X:X...
    vai ce mi-as fi dorit sa postezi si celalalt capitol tot azi...:))...
    super oricum...ador...:X...
    :*...abia astept next-ul...ultimul...:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca-ti place :x
      Azi postez! :*

      Ștergere
    2. mai ai mult pana postezi...?:))....is curioasa rau...;))...

      Ștergere
    3. Am postat. Imi cer scuze ca am intarziat atat :-s

      Ștergere
  2. mai bine ca n-a murit...dar sper ca va ajunge la inchisoare altfel ne va face viata amara...cine stie de ce e in stare????
    abia astept continuare!!!;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper ca Dean sa nu se intoarca din spital si sa vrea sa ii faca din nou rau:-?
    Ciudat dar ceva imi spune ca o sa fie asa:))
    Sper ca de data asta sa nu am dreptate.:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Sper ca Dean sa fie inchis pe veci la inchisoare,asta merita..dupa cate i-a facut Elei!

    RăspundețiȘtergere