joi, 23 februarie 2012

Meant to be - 23

   - 'Neaţa pisi, ce faci?
   - Mmm... 'neaţa şi ţie Dean. Nu fac chair excelent. Tocmai m-ai trezit.
   - Ah, îmi pare rău. Lasă că o să mă revanşez eu! Promit.
   - Biiine. Tu ce faci?
   - Bine, uite, te-am sunat să-ţi spun că săptămâna care urmează o să fiu plecat din oraş şi n-o să ne putem vedea. Îmi pare rău...
   - Oof! Păi de ce?
   - Am ceva treabă... în fine. Ideea e că, pentru a mă revanşa, mă gândeam... Eu mă întorc acasă joi seara. Nu vrei să vii vineri pe la mine? Şi dupaia mergem undeva sau... vedem noi.
   - Hmm... da, bine. Aşa facem. Ce mă enervezi că trebuie tu să pleci! Abia ne-am împăcat! Şi-mi era dor de tineee!
   - Eh, asta e... Lasă că nu o să fiu plecat o veşnicie. Trebuie să închid acum, că am ceva de făcut. Ne auzim curând, bine? Ceau.
   - Ăăh... bine. Ceau...
   În săptămâna ce a urmat, Ela s-a concentrat pe alte treburi. Cu Dean nici la telefon nu prea vorbea. El nu o suna deloc şi doar nu era să-l sune doar ea mereu. În schimb, vorbise destul de mult cu Ryan, acum că se împăcaseră. Trebuiau să meargă la un film miercuri, dar Elei i-a intervenit ceva în program, aşa că au amânat pe vineri, înainte ca ea să meargă la Dean acasă. Îi povestise lui Ryan totul despre faptul că Dean a plecat şi că a invitat-o la el când se întorcea, iar  acesta n-a fost prea încântat, dar nu avea ce să facă - a promis să nu-şi mai bage nasul, că nu era problema lui. A sfătuit-o doar pe fată că poate n-ar fi o idee aşa de bună să accepte acea invitaţie, dar ea i-a spus că, ori că se ducea, ori că nu se ducea, tot aia îi era şi că se va duce pentru că nu avea nimic de pierdut.
   Vineri Ryan a mers să o ia pe Ela de la şcoală. Fata nu ştia nimic, deci era o surpriză. Şi ce surpriză ar mai fi fost aia dacă Ryan nu-i aducea şi un cadou?! I-a luat lui mult să se convingă că simplii prieteni îşi pot face cadouri fără ca asta să însemne ceva, dar iată-l acum în faţa liceului Elei, stând lângă maşină şi aşteptând-o cu un buchet de lalele albe şi roz în mână. Când ea a ieşi pe poartă, a rămas şocată şi s-a oprit în loc, iar Stacey şi Ade, care erau în spatele ei, s-au ciocnit de ea şi era să pice toate trei. Stacey, care ştia de la iubitul ei - Alec ce se întâmpla, a zâmbit complice, iar Ade a zâmbit şi ea, dar era un zâmbet surprins şi mai reţinut. După ce şi-a luat la revedere de la fete, Ela a fugit spre Ryan cu un zâmbet cât casa aşternându-i-se pe faţă.
   Cei doi nu s-au mai dus la film, ci au mers să se plimbe într-un parc din apropiere, pentru că era o vreme foarte frumoasă afară. Ela, plimbându-se cu lalelele în mână, era foarte gânditoare. S-a gândit la faptul că Dean nu a căutat-o aproape deloc toată săptămâna şi că poate ar trebui să se despartă de el...
   Deodată, gândurile ei au fost întrerupte de către Ryan, care îi vorbea.
   - Deci? Alooo! Pământul către Elaa!
   - Scuze Ryan, eram în lumea mea. Poţi te rog să repeţi?
   - Te-am întrebat dacă nu vrei... să te duc eu la Dean...
   - Ah. Ba da, merci.

8 comentarii:

  1. De ce se termina acest capitol aici?
    Fix cand deveanea mai interesant.[-(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm.. mie nu mi s-a parut deloc interesant. Ma asteptam sa te plictiseasca.

      Ștergere
  2. frate asta e nebuna;sa renunte la ryan pt dean si dupa tot ce ia facut;presimst eu ce se va intampla la ala acasa si nu se va termina prea frumos...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm... vei vedea :>
      Si da, e un pic nebuna, dar nu asa sunt toate fetele cand se indragostesc?

      Ștergere
  3. pfff.....sa postezi cat mai repedeeee.....:D...:X

    RăspundețiȘtergere
  4. Awww ce draguti sunt astia doi impreuna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vad ca esti mare fana a lor :D. Asta ma bucura! :x

      Ștergere