Era o noapte de vară şi ploua afară. Nu era frig, nu era nici cald. Singură în camera ei, asculta muzică plictisită. Deodată i-a sunat telefonul. Rămase şocată: era el. Nu ştia dacă să răspundă sau nu... Dar şi-a facut curaj şi a apăsat pe butonul verde.
-Da?
Linişte...
-Alo?
-Bună...scuze de deranj...ce mai faci?
-Umm...bine, destul de bine. Pe acasă... Tu?
-Eu mi-am amintit câte ceva şi m-am gândit să te sun. Mai ştii...
-Stop.De ce ai sunat de fapt?
-...îmi era dor de tine...de noi...
-...
-...
-Şi mie îmi e dor...
-...
-Hei...sunt singură acasă. Nu ai vrea să vii să-mi ţii de urat? Pe bune, ploaia asta mă întristează...
-Umm...
-Ca doi vechi prieteni. Nimic mai mult. Deci?
-Bine,ajung în 10 minute.
I-a promis că vine în 10 minute când între ei era un drum de vreo jumătate de oră. Ea ştia că îi va lua mai mult să ajungă. Nu avea de gând să se aranjeze. Nu avea de ce. peste 3 sferturi de oră a sunat la uşă. S-a dus să deschidă.
-Hei.
-Bună.
Ea a închis uşa în urma lui, în timp ce el se descălţa. Apoi s-au privit. Chiar le era dor. S-au îmbrăţişat strâns. Au stat treji toată noaptea depănând amintiri, spunându-şi ce-au mai făcut. Privirile lor spuneau mai mult decât cuvintele. Au râs din nimicuri, au făcut lucruri care le plăceau odată...ca doi vechi prieteni.Eminem - Space bound
ce frumos, si melodia aleasa e super!
RăspundețiȘtergeree atat de ....te atinge la suflet! :) serios, imi place.ce frumoase postari iti ies atunci cand te gandesti la trecut si la prezent in acelasi timp <3
RăspundețiȘtergere