Să zicem că un copil are un ursuleţ de catifea şi se poate juca cu el doar atuni când e cuminte şi nu supără pe nimeni. Aşa ma simt şi eu uneori, ca un copil care are voie să se joace cu ursuleţul său numai atunci când se poarta frumos şi e cuminte. Am zile în care îmi pierd ursuleţul din cauza comportamentului meu... Am zile în care mă pot juca cu ursuleţul, am zile în care îmi place sa îl admir, zile în care îi vorbesc... Şi zile în care uit unde l-am pus. Atunci mi-e cel mai greu. Mă simt tristă. În acele zile sunt disperată că nu-l voi mai găsi niciodată, că nu-l voi mai putea atinge, că nu-l voi mai putea ţine în mână şi să ştiu că e ursuleţul meu. Din fericire mereu îl găsesc şi totul revine la normal.
Voi? Aveţi ursuleţi?
iuuuuuuuuuuuuuuuui :x
RăspundețiȘtergereda! am si eu un ursulet 8->
da eu nu il pierd pt ca imi aduce Scandura mereu aminte unde este ..:> >:D<:*
"in sufletul meu " :"> >:D<:*
imi placeeeeeee >:D<
tu esti mica ca un ursulet :*
RăspundețiȘtergeresi eu mi'am pierdut ursuletu acuma :(
da sper sa`l gasesc eu maine , zilele astea :-s
lamaia mea "swetta!":*
Oh... eu am o multime de ursuleti...
RăspundețiȘtergereUnii sunt din sticla si n-am voie sa ma joc deloc cu ei... Sunt prea mica si neindemanatica.
Altii sunt din zahar si nu vreau eu sa ma joc cu ei, pentru ca, desi sunt faini, mereu ma aleg cu carii.
Dar nu trebuie sa uit si de ursuleti normali, din sosete facuti, cu nasturi in loc de ochi si cu gura desenata cu carioca, si cu care ma joc zilnic si de care totusi nu ma plictisesc niciodata.