De ce avem îndoieli?! De fapt nu, nu am început bine. De ce avem atâtea îndoieli? Şi de ce ne îndoim de lucruri pe care le ştim, de care suntem absolut siguri?
Până ieri eram absolut sigură de un anumit lucru. Nu mă îndoiam deloc, deloc, deloc asupra lui. Ieri am vorbit cu un prieten căruia i-am cerut un sfat şi după ce mi-a raspuns, a spus ceva de genul „chiar dacă acel lucru mai este valabil sau nu”. Asta m-a făcut să mă îndoiesc. Până atunci eram sigură de valabilitatea lucrului despre care spunea el, însă de atunci mă tot gândesc ce l-a facut să spună acel „chiar dacă”. Şi cea mai mare problemă e că mă îndoiesc de propriile-mi sentimente. Dacă nici eu nu ştiu ce simt, atunci cine să ştie?! Aş vrea să nu mai am îndoielile astea idioate! De ce mă îndoiesc de un lucru pe care pur şi simplu îl ştiu?! Nu vreau ca gândirea şi sentimentele mele să se schimbe din cauza unui „chiar dacă” spus la întâmplare. Oare de ce mă tot gândesc la asta?! Sper să termin cât de curând cu absurdele mele îndoieli...
ti-am zis pe mess parerea mea,ca nu ma pun aici sa zic :"> >:D<
RăspundețiȘtergere:)) las ca stiu eu ca esti sigura!
FI SIGURA PE TINE CA ET BAAAT :-W
De fapt nu mi-ai spus nici o parere:|
RăspundețiȘtergereSi sper sa fiu sigura:-S:D
ti-am zis ca "ce nu esti in stare sa stii daca [...] ?" nu zic aici ca na :-l
RăspundețiȘtergereAi vazut ce repede m-am hotarat dupa ce am postat, nu?:))
RăspundețiȘtergere