Cartofi

Azi dupămasă mi-am dat seama că e vai de ăla ce o sa aibă curaju' să mă ia de nevastă. Saracu'... o să mănânce numai cartofi:-s.

Zilele astea a dat bunătatea în mine, şi cum mama tre' să stea mai mult la lucru m-am gândit ieri să fac EU ceva de mancare. Ce? Cartofi :>. La cuptor, cu sos :D. Sunt un geniu pentru că am ştiut să îi fac. Păcat că erau cam cruzi :))... Dar mama nu a avut nimic de obiectat. Totuşi i-am zis să nu se obişnuiască cu aşa ceva.

Azi o sun pe mama pe la 3 şi ceva (ora normală la care pleacă de la lucru) şi îmi zice că întarzie şi azi. Gândindu-mă şi azi la faptul că ea ajunge obosită şi bla bla (nu ştiu de când am gânduri dinastea, încep sa ma sperie şi pe mine :-s) m-am gândit sa fac şi azi de mâncare (mai ales că ieri noapte la 3 a venit la mine în cameră şi eu eram pe mess şi exista posibilitatea să se termine cu scandal când ajungea azi acasă). Ce fac de mâncare? Ia ghici:>. Cartofi! De data asta prajiţi. Măcar ăştia erau facuţi bine faţă de cei de ieri... Intră mama în casă, îi miroase a mâncare şi primul lucru ce mi-l zice e "Cred că ai fost deochiata!". Posibil... Eu nu îmi fac nici măcar mie de mâncare, ce să mai zic de a le face altora...

Sper să nu se obişnuiască rău mama :-s.

Concluzie: Iubitul meu soţ (oricine ai fi tu), te anunţ de pe acum că vei manca numai cartofi peste câţiva mai mulţi ani. Te pup! :*