Am înnebunit!

   Oficial o iau razna! Vă spuneam că o să plec vineri... N-am mai plecat, am rămas acas', în fine. 
    Am fost acum 5 minute la magazin să-mi iau un suc. Pur şi simplu :-??. M-am îmbrăcat într-o chestie cu floricele, zici că-i pijama şi mi-am prins părul, nu eram machiată, nu nimic. De ce i-ar păsa cuiva cum arăţi când mergi la magazin după un suc la 10 seara, aşa-i? Da, aşa-i. Şi intru eu în magazin, o salut pe vânzătoare, care număra nişte bani, îmi iau sucul din frigider şi aştept să termine de numărat. Îmi zice cât costă şi în timp ce am scos banii a intrat cineva în magazin. De ce mi-ar păsa mie de asta? Nu am acordat atenţie, dar am văzut cu coada ochiului că era un băiat. În fine, doar nu m-am dus la agăţat la magazin, nu? Îl şi vedeam aşa, gen un cocalar dinăla scârbos... I-am plătit la tanti şi am aşteptat să numere banii, că n-am avut să-i dau decât de un leu. Ce să fac dacă aşa-mi dă lumea rest?! Şi în timp ce-a numărat banii, ea i-a spus celui ce-a intrat să mute un scaun de nu ştiu unde. Bănuiesc că o fi fost fiu-su?! Anyway. Mulţumesc, salut şi în timp ce ziceam „la revedere” mă întorc să plec. Băiatul ce intrase tocmai mutase scaunul ăla de care-i zisese tanti şi se aşeză pe el. Când se pune jos, se uita fix la mine şi eu ma uitam la el. Şi-a fost unul din momentele alea când habar n-ai ce se întâmplă, pe ce lume eşti. Ies din magazin (cred că mergeam în reluare), traversez strada, intru la mine în bloc, urc, intru în casă... şi tot în starea aia eram. 
    Să mă ia naiba cu toate poveştile ce le gândesc, le scriu sau pur şi simplu le citesc, da?! Dacă era o poveste acum eram încă în faţa blocului vorbind cu tipu' ăla (care apropo, n-avea nimic special, dar... nu ştiu ce m-a apucat aşa, de-odată) şi peste câteva săptămâni eram împreună şi  trăiam fericiţi până la adânci bătrâneţi. Dar nuuu, asta e realitatea :).
    Bun, deci e clar că o iau razna, nu?! Adică serioc, ce naiba m-a apucat? E doar un simplu OM pe care l-am văzut într-un magazin. Da, asta e, am avut doar un moment „dramatic”, cauzat de toate poveştile ce le-am citit astăzi. Da, da. Doar atât! :D


    Şi totuşi... cine eşti tu, Codruţ? (Aşa-l cheamă... îl strigase tanti pe nume)