Răzbunare - varianta „not so smart”

   Mergeam azi pe la 10 fără ceva la şcoală. A fost ziua liceului meu, aşa că n-am făcut ore, a fost doar o festivitate, bla, bla. Urc în autobuz şi mă aşez pe scaun. Lângă mine s-a aşezat o tanti - avea undeva pe la 50-60 de ani. Când întorc capul văd că tanti aia avea un căţel în braţe. Seriously?! Nu urci cu un câine în autobuz... În fine, tanti a coborât la staţia următoare.

Aşaaa. La un moment dat un tip ce stătea pe un scaun aproape de mine a început să vorbească cu iubita lui la telefon. De unde ştiu cu cine? Simplu: la sfârşit i-a zis „te pup, te iubesc, grăbeşte-te”. Păcat că i le-a zis pe toate într-o secundă :)). Înainte să oprească autobuzul în staţie, o văd pe o fată ce a fost în aceeaşi generală cu mine, dar e cu doi ani mai mică, trecând strada. Mergea ea foaaarte liniştită, de zici că era la plimbare. Şi când ajunge în staţie, bineînţeles că autobuzul deja îşi închisese uşile să plece. Şi numai o văd că se opreşte în faţa uşii făcându-i semn băiatului care vorbise la telefon, ceva gen „naaa, că nu l-am prins”. Păi cred şi eu... la cât de mult s-a grăbit :|. Eu dacă eram prietenul ei jur că făceam cu nervii să o văd aşa!

   Mai departeee. Poate aţi ajuns să vă întrebaţi de ce se cheamă postarea mea „răzbunare”. Simplu, acum urmează. Se pune lângă mine o... domnişoară. Avea 20 şi ceva de ani cred. Şi voreba la telefon. Nu ştiu cu cine, probabil cu o prietenă. Îi spunea ceva de o ceartă cu fostul ei iubit ei, după care am rămas şocată de ce am auzit. Nu ştiam ce să fac ca să nu încep să râd. Îi zice că s-a dus şi i-a spart ăluia maşina, că i-a făcut-o praf. Cât de dereglată mintal trebuie să fii ca să faci aşa ceva?! În fine, dupaia continua să-i povesrească persoanei cu care vorbea că fostul ei iubit îi tot dădea mesaje şi că ea e sigură că el aşteaptă să se dea de gol, dar că ea îi scrie doar lucruri de genul „eu iubiţeeel? eu te iubeeesc”. Come on... Really?! /:) Ce jalnică e lumea în ziua de azi... Şi staţi, că mai e. Spunea, citez - „Îi ziceam o să te pedepesească Dumnezeu, o să te pedepsească! Dumnezeu fiind eu, ştii?!”. Mdaaa. Ce să mai zic aici?! Şi-a încheiat cu ceva de genul „ săptămâna viitoare o să ajungă în spital dacă nu-mi dă banii”. Sau... aşa ceva. Oricum, cât de proastă tre' să fii ca să vorbeşti lucrurile astea la telefon?! Nu i-a spus nimeni că telefoanele se cam ascultă? Şi într-un mijloc de transport în comun?! Sunt sigură că tipa nu era tocmai întreagă la minte... mă bucur c-am scăpat vie :)).