marți, 20 martie 2012

Părinţi - al doilea set

   Există în viaţa mea două persoane speciale foarte speciale. Recent a fost ziua lor şi am petrecut ceva timp cu ei, ocazie cu care faptul că ei sunt precum părinţii mei mi-a fost întărit. De multe ori mi-am dorit ca ei să fie cu adevărat părinţii mei... Îmi iubesc părinţii, nu mă înţelegeţi greşit, dar... cu ei totul ar fi fost altfel. Total diferit. Aşa... nu e rău nici aşa, dar nici perfect. Ce-i drept nimic nu e niciodată perfect.
   „Mama” (cea de-a doua, să-i zicem aşa) mi-a spus mereu că am fost şi voi fi mereu „primul ei copil”. Pe când părinţii mei m-au avut pe mine, ei îi spusese un doctor că nu poate avea copii şi, în sufletul ei, mă adoptase pe mine. Peste câţiva ani viaţa i-a adus o fericire şi a avut şi ea un copil, dar până atunci eu am fost singurul ei copil. Îmi amintesc de când a născut... mereu eram geloasă pe băieţelul ei, ca şi cum mi-ar fi luat ceva ce nu vroiam să dau nimănui. Aşa sunt toţi copiii bănuiesc. Acum ne înţelegem bine, foarte bine. Recent, la ziua „mamei” mele, aceasta m-a luat în braţe... nu mai ştiu pe ce motiv sau ce îmi spunea. Ştiu doar că mi-a repetat că eu voi fi mereu primul ei copil. Şi mama mea (cea adevărată)... ea nu mă strânge niciodată aşa în braţe... nu vorbeşte aşa cu mine... Poate ar trebui să vorbesc eu cu ea, ce-i drept, dar mi-a trădat încrederea atunci când eram mică... şi un copil pune mai mult la suflet unele lucruri, faţă de un adult, care poate nici nu le ia în considerare. Mi-au dat lacrimile strângându-mi în braţe a doua mamă... Nu ştiu dacă ea a văzut asta...
   Acum, când am crescut, semăn foarte mult cu cea de-a doua mea mamă. Şi când eram mică semănam bine. Ea e sora tatălui meu, deci, pe undeva prin ADN-ul meu, e justificată treaba. Sunt aproape identică cu ea la vârsta mea. Aş putea să zic foarte uşor că ea e mama - sigur nu m-ar contrazice nimeni.
   „Tata”... cel de-al doilea tată... El e minunat! În comparaţie cu tatăl meu real, care de mai multe ori m-a făcut să sufar, decât m-a făcut să fiu fericită, cel „de rezervă” întotdeauna a încercat să mă facă fericită. Şi chiar şi când plângeam, făcea mişto de mine până începeam şi eu să râd. Mi-a luat apărarea mereu şi a fost în favoarea mea chiar şi în certurile cu adevăraţii mei părinţi. Dacă stau bine să mă gândesc, el n-a fost niciodată supărat pe mine. Poate eventual pentru că nu mergeam mai des în vizită. În timp ce tatăl meu adevărat îmi spune că nu sunt suficient de bună şi că o grămadă de lucruri nu le merit, el nici nu pune la îndoială meritele mele. Atât cât poate, îmi face multe dintre „pofte”. Şi consideră mereu că sunt bună, cea mai bună.
   Nu am cuvinte să le mulţumesc pentru că există în viaţa mea! Mi-ar plăcea ca ei să-mi citească aceste gânduri, dar ştiu că, daca ei le-ar citi, ar ajunge si la urechile adevăraţilor mei părinţi şi mi-ar cauza probleme. Mai exista şi o altă variantă, ca adevaraţii mei părinţi să-şi dea seama unde greşesc citind asta şi să se schimbe, dar... nu risc. Aşa că o să împărtăşesc doar cu voi această dorinţă „ascunsă”. Sper să nu fiu criticată pentru ce-am spus aici... Cred oricum că mă veţi înţelege :).

11 comentarii:

  1. te inteleg perfect...din pacate nici eu nu sunt atat de apropiata de parintii mei asa cum ar trebuii....si mereu chiar de mic copil am fosy mai mult atasata de alte cupluri si imi imaginam cum ar fi sa fie ei parintii mei...
    specific si eu!Imi iubesc parintii asa cum sunt ei...si nu as putea fara ei...dar cateodata mi-as fi dorit si eu sa fie mai....altfel...:)...
    asta e!parintii nu ni alegem.ne sunt dati de sus....
    imi place postarea ta...precum si faptul ca ai avut curajul sa te descarci si sa ne impartasesti din gandurile tale...
    EU TE SUSTIN! >:d<

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ne putem alege parintii, din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Parintii sunt cei care ne cresc deci pot fi protectorii nostri dar pot fi si invers.

    RăspundețiȘtergere
  4. E bine că ai un al doilea set de părinţi în care poţi avea încredere deplină:)

    RăspundețiȘtergere
  5. lucky you!:D:) eu am un set de parinti:D pe care ii iubesc foarte mult:D:) si nu i-as schimba pt. nimic in lume... ma rog... acum am ramas cu mami...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca tu esti multumita cu ceea ce ai si nu cauti mai mult :). Asa e cel mai bine >:D<

      Ștergere