sâmbătă, 13 octombrie 2012

Paranteză?

   Heeei! Am o tonă de chestii sa vă povestesc, trebuie să vă spun si cum a ieşit ziua mea că am tot zis ca va spun... şi multe altele. Dar n-o să le scriu aici şi acum, pentru că fix în secunda asta am un alt lucru care mă şochează. Sper totuşi să apuc să vă povestesc şi despre celelalte 1 miliard de lucruri cât de curand - weekend-ul ăsta dacă mai am timp. (Am o groază de teme din păcate:( )
   Deci - să trec la subiect.
   Anul sau anii trecuţi (nu ştiu exact când s-a întâmplat prima oară) vedeam dimineaţa în autobuz un baiat. Un baiat care părea mare (în ochii mei avea 20 şi ceva de ani - pe puţin) şi fiţos, ca să mă exprim aşa. Adică din ăla cu figuri, care „vrăjeşte” toate fetele... ştiţi voi. Pe băiatul ăsta l-am găsit săptămânile trecute pe Facebook. (Am uitat să menţionez - cred că stă cu mine în zonă - dar nu cred că asta are vreo importanţă) L-am găsit pur şi simplu, fără să îl caut şi amintindu-mi că îl tot vedeam i-am dat add. Doar aşa, „for fun”, cum ar zice o prietenă. Mi-a acceptat cererea de prietenie şi... atât. Nici nu m-am mai uitat pe profilul lui sau la poze sau ceva. Azi însă am văzut că postase ceva şi am intrat să-i văd totuşi profilul. Şi-am descoperit o grămadă de chestii care pe mine una m-au şocat. O să încep cu ceva uşor, cum ar fi faptul că n-are 20 şi ceva de ani cum mi s-a părut mie, ci are doar 18. E doar cu câteva luni mai mare ca mine. Aşa. A doua chestie e că, din ce am înţeles eu pe acolo, nu are mamă... Adică a murit. Săracul de el... În fine, nu vreau să comentez despre subiectul ăsta. Aşaaa... Şi a treia chestie? Cea mai şocantă. Băiatul ăsta, aşa fiţos şi cu figuri şi cum mi-a dat mie impresia că ar fi, SCRIE POEZII. Adica... chiar scrie. Poezii. Am rămas foarte şocată şi... nu ştiu, aşa, impresionată parcă.
   Chestia asta mi-a dovedit cât de mult pot înşela aparenţele :) Mă întreb eu oare cum par pentru cei din jur, pentru cei care nu mă cunosc? Pentru cei ce mă văd dimineaţa în autobuz? 

 (Sper să mai scriu cât de curând!)


27 de comentarii:

  1. Interesant! Adevarat persoanele din jurul nostru chiar nu sunt de par a fi,uneori uni oameni ne eticheteaza de la prima vedere fara sa ne cunoasca (depinde de persoane,poate si eu fac asta) insa noi stim cu adevarat cum suntem ...! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bătrânii au mare dreptate, deseori :)

    RăspundețiȘtergere
  3. adevarata chestia cu aparentele...sa sti ca si eu m-am confruntat de curand cu o faza de genul...;))...
    apropo...cum te caut pe facebook?ca mi-as dorii tare mult sa te vad?!
    :*:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Niciodata sa nu spui niciodata. Cat despre tip, din poza aia iti pot spune clar ca doar vrea sa para arogant. In ochii lui se citeste altceva. Sper sa vezi si tu, nu trebuie sa ai cine stie ce abilitati paranormale :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu oricum nu il cunosc, l-am vazut doar de cateva ori in autobuz. Si... nici nu sunt prea buna la a citi oamenii :D

      Ștergere
    2. Cum am spus, nu trebuie sa ai cine stie ce abilitati. Si Cristina confirma :)

      Ștergere
  5. Aparentele insala. Cum spunea baiatul de mai sus,in ochii lui se citeste altceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun, de acum, de fiecare data cand mi se mai pare cineva interesant, va voi arata o poza cu ochii lui... sa-mi ziceti ce reusiti sa citit acolo :))
      :*

      Ștergere
  6. Si eu am multe teme si am de invatat:(
    Cat de urataa e scoala asta dar nu avem ce face x_X
    "Nu judeca, cartea dupa coperta" Se potriveste cu situatia ta insa eu mai ziceam si ca, ce ai inauntru arati la suprafata :d
    Desigur, de multe ori nu e asa iar aparentele pot fi foarte inselatoare. :d

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce ai inauntru arati mai mult prin comportament, decat prin infatisare :)

      Ștergere
  7. Da,dupa ce ca viata e scurta,o mare parte din ea o pierdem punandu-ne etichete uni altora si uitand sa privim in oglinda

    RăspundețiȘtergere
  8. E o diferenta imensa intre ceea ce vrea cineva sa para si ceea ce este el de fapt.
    Ai fi surprinsa sa descoperi ca pana si cei mai duri oameni au momente si oameni in preajma carora devin blanzi si buni.Evident,teoria asta functioneaza si in sens invers.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca e cum spui tu. Daca ma gandesc bine, nici eu nu sunt chiar ceea ce par a fi :)

      Ștergere
  9. Îmi place cum scrii, dar totul e amestecat, fără început și fără final...Cum a rămas cu băiatul din autobuz?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Da, ai dreptate, e amestecat si probabil fara sens, insa e asa pentru ca, mai ales in ultima vreme, nu am timp sa scriu tot ceea ce simt/vreau/gandesc. Si se creaza o "varza" ca sa zic asa.
      Multumesc de vizita si comentariu, te astept si altadata pe aici! :)

      Ștergere
  10. Astept sa mai scrii..imi plac postarile tale :D

    RăspundețiȘtergere