duminică, 13 mai 2012

Agonie sau extaz?

   Bună întrebare! Am o stare prea ciudata ca să-i pot răspunde însă. N-am mai avut timp de blog în ultima vreme şi nici n-o să prea am luna asta. Prea mutle teste, teze şi alte prostii legate de şcoală am pe cap. Abia îmi gasesc un pic de timp să stau şi să citesc câte ceva.
   Azi mi-e lene. Am de făcut multe teme la mate din urmă şi am şi de învăţat nişte comentarii la română pentru teză. Dar mi-e lene. E vorba de unul din romanele mele preferate (din literatura română!) - Enigma Otiliei - şi mie mi-e lene! N-am facut nimic până acum şi nici nu mă văd făcând prea multe. Mă voi alarma maine şi mă voi stresa că n-am timp de nimic, dar eh, aşa-s eu.
   În fine, astea sunt probleme absolut minore. În ultima vreme, lăsând şcoala la o parte, încep să cred că am probleme grave de memorie. Vreau să spun ceva şi în următoarea clipă uit. Pur şi simplu uit. Şi nu-mi amintesc oricât m-aş chinui. Mi s-ar părea normal dacă mi s-ar întâmpla doar uneori, dar păţesc asta de mai multe ori pe zi... which isn't quite normal. Poate dau în Alzheimer...
   Şi pe lângă faptul că sunt o uitucă în ultmul hal, în minte îmi apar mii de lucruri care mă derutează. Nu ştiu ce vreau... N-am mai vrut nimic de multa vreme şi acum... vreau. Dar nu ştiu dacă să vreau sau nu. Şi nu ştiu ce vreau. Nu-mi place aşa. Preferam să fiu nebuneşte îndrăgostita de cineva, să plâng că nu-mi acordă atenţia cuvenită şi orice gest drăguţ să-mi ridice speranţele la mii de metrii altitudine... de unde să plonjez, din nou, în gol şi să mă izbesc de solul umed, plouat cu propriile-mi lacrimi vărsate în timpul căderii. Dar aşa, când nu ştiu ce vreau şi pe cine vreau, un gest cât de mic din partea oricui mă face să mă îndoiesc. Chiar şi un simplu cuvânt lipsit de însemnătate şi spus în repetate rânduri mă poate face să-mi pierd echilibrul.
   Dar sunt puternică. Nu mai sunt aceeaşi fetiţă care varsă lacrimi în cădere, chair dacă înălţimea de la care cade e doar de câţiva centimetri. Nu. Acum sunt la înălţimea de 0 metri, cu mici şi rare variaţii. Şi de-ar fi să urc din nou la 1000+, m-aş asigura că nu am cum să cad. Şi dacă urcarea mea s-ar dovedi iarăşi o înşelăciune, n-aş mai cădea plângând. Nu aş mai umple solul de lacrimi. M-aş bucura de fiecare secundă din căderea aia, profitând la maxim de senzaţia că zbor. Şi ştii ce? Aş face cumva să te trag după mine.
   Deci: agonie şi extaz.


14 comentarii:

  1. Fiecare om are perioade mai grele si mai usoare in viata.Nu pot sa iti spun de ce esti asa acum pentru ca nu stiu nici de ce sunt eu asa.Acum rad si in 2 secunde mi se schimba starea:-??
    Totusi as putea sa spun ca vor trece toate:d

    RăspundețiȘtergere
  2. Şcoala asta e foarte grea,nu?Dar totuşi ai merita puţină relaxare..mai ales în weekend.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai mult stresanta decat grea... In sensul ca ai o gramada de lucruri de facut si, chiar daca nu le faci, esti stresat ca ar trebui sa le faci :))

      Ștergere
  3. Ah, și eu care credeam că sunt singura care suferă de Alzheimer, bun venit în lumea uitucilor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai exista scapare oare? :-<

      Ștergere
    2. Scăpare, nu cred, dar mă amuz când uit lucruri mai nou, o dau în shizofrenie. Oricum, nu e așa de rău precum pare :) e lipsă de concentrare.

      Ștergere
    3. Si pe mine incepe sa ma amuze, dar cand ma gandesc mai serios... Poate nu e asa de amuzant :)).

      Ștergere
  4. Chiar dacă acum simţi multe lucruri ce nu ţi le poţi explica.Mai târziu, cand vei depăşii vârsta de 18 ani..mai exact 19-20 de ani,dupa bac,pe la începutul primului an de facultate...ai să simţi o schimbare majora înăuntrul tău, şi ai să începi să găseşti toate răspunsurile la întrebarile care acum te stăpânesc.Chiar şi la toate stările tale, că tot venii vorba de Alzheimer...e doar o fază...:))...prin care mai trec şi eu...şi în zi de azi...uneori..:)
    bine...eu încep să îmbătrânesc...am o scuză...:)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, intr-adevar, tu esti foarte batrana... Hai mai Anca :))! Esti in floarea varstei, nu esti batrana!
      Cat despre sfaturi, ca mai incolo voi itnelege tot... asa sper si eu :-??.

      Ștergere
  5. '' Şi ştii ce? Aş face cumva să te trag după mine.'' Finalul mi-a placut :)) Desi ..a sunat putin a egoism ( care la urma urmei este binevenit din cand in cand :d )
    Eh...si eu sunt uituca..si eu am teza :)) si ma chinui sa invat niste amarate de comentarii..si mie imi lipseste sentimentul ala de iubire al naibii de amar..dar,nu pentru toate exista raspunsuri.Poate acele parti care le uitam intr-un fel sau altul nu ne fac decat rau.Nu ne fac decat sa ne tina in loc.
    Pss: Succes la teze >:d<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci, la fel si tie! >:D<
      Si da, poate ca ceea ce-am uitat... e mai bine asa cum e - uitat :)

      Ștergere
  6. Din tot ceea ce avem de citit pentru limba romana mie imi place Maitreyi de Mircea Eliade.Celelalte romane nu le-am citit pana la sfarsit pentru ca nu imi place sa fiu obligata sa citesc,citesc mult,dar pentru ca vreau.Romanul Maitreyi e chiar foarte deosebit.Referitor la pierderea de memorie,mi s-a intamplat,dar doar o data sau de doua ori,sa fiu la ora si sa imi fie imposibil sa imi amintesc ce ora avusesem anterior...funny!:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm, inca n-am ajuns sa uit ceva de genul :)). Dar azi am invatat la romana pentru teza si mi-a fost ingrozitor de greu. Am reusit sa invat un comentariu in 3 ore, cand de obicei in jumatate de ora - o ora il stiam... Poate din cauza scolii uita atata :-?. Am citit Maitrey si a fost destul de interesant, dar nu mi-a placut in mod deosebit...

      Ștergere