Iluzie, agonie, sentiment

   E dureros să trăieşti o iluzie, fiind conştient că e doar o iluzie. E şi mai dureros momentul în care-ţi dai seama că tot ceea ce ai crezut, tot ce ţi-ai dorit şi ai sperat, toata lumea ce îţi doreai atât de mult să o construieşti era doar o iluzie. E agonizant. Când iluzia dispare, apare agonia. Trăieşti, dar viaţa trece pe lângă tine. Nu acorzi importanţă niciunui lucru, îţi pasă doar de iluzia ta cea frântă şi ai da totul să o reînvi.Ciudat să descri astfel sentimentul de iubire, nu? Da... asta descriam. 
   Vorbind de sentimente, nu vi se pare că în ziua de azi trăim într-o permanentă confuzie? Eu sunt de părere că nimeni nu-şi mai poate analiza corect sentimentele... Înainte existau oiubirea şi ura. Astăzi iubirea nu mai e pura, ea vine la pachet cu gelozia, neîncrederea, suspiciunea... Prieteniile, majoriatatea, se leaga „pe interes”. Nu-mi spune că, cel puţin o dată, nu te-ai apropiat de cineva din cauză că te interesa un lucru ce avea de a face cu acea persoană. N-o sa te cred. E ciudat, nu ştiu de ce am sentimentele astea... Sunt confuză şi mi-aş dori ca iluzia mea să nu fie o iluzie, să ştiu exact ce simt... dar ştiu că iluzie va rămâne şi vreau să încerc să trăiesc prezentul, care îmi poate surâde la orice colţ de strada. Dar mă laşi?