Câteodată viaţa ta e mulţumită de felul în care ai trăit-o şi decide să-ţi facă un cadou. Cadoul e de nepreţuit. Nu ştii daca vei mai primi vreodată vreunul... Şi totuşi, unii se gândesc să nu-l accepte, să renunţe la el...gândindu-se că viaţa le va oferi altele.
Înca nu am ajuns într-un moment de genul celuia la care mă refer în această postare, şi nici nu voi ajunge pentru un timp, dar nu sunt de acord cu renunţarea la acest dar. De ce să îl refuzi? Pentru că aşa îţi vine ţie? Aşa ai tu chef? Nu te simţi pregătit să primeşti un asemenea dar? Dacă viaţa ţi l-a dat înseamnă că a considerat că-l meriţi, deci ca poţi avea grijă de el...
Faptul ca 
ai dreptate :)
RăspundețiȘtergere