El e Beta, prietenul meu... err... imaginar :)). De ce „Beta”? De aia!
E turcoaz după cum se vede. Bine, bine, albastru deschis! Aşa l-am făcut eu. De fapt aşa l-a facut mama natură (a.k.a. Ada, colega mea de bancă). E genial prietenu' ăsta al meu imaginar! Şi mă şi iubeşte ;;). Fără mine n-ar fi existat! A, de observat: are freză!
P.S.: Această poveste e inspirată din fapte reale! :-$
nu...fara mine n-ar fi existat** ;;)
RăspundețiȘtergeredoar eu l-am creeat
sunt talentata,stiu >:D<:))
a....cineva a aruncat-o si pe janina la gunoi.cred ca prietenii mei imaginari sunt blestemati :)
RăspundețiȘtergereJEANINA*
RăspundețiȘtergerePai na, dacă tu ţi-i abandonezi pe la şcoala, prin rafturi :-s
RăspundețiȘtergereEu l-am luat acasă pe al meu şi i-am bagat un ac in cur ca să-l prind de panou:>:))
=))))))))))))))=))))) eu nu puteam sa ii prind barca la jeanina..si am zis sa o las cu tot cu barcuta la sc..sa si invete
RăspundețiȘtergerea mea era culta..nu ca BETA ASTA AL TAU
Vezi ca doar B-ul e mare din numele lui Beta;;):))=))
RăspundețiȘtergere=))))))) scuza-ma
RăspundețiȘtergeredragut Beta asta al tau:)) bine ca nu l-ai lasat la scoala ,poate ti-l fura cineva:D
RăspundețiȘtergere