E irelevant acum..

La Viena ningea cu sclipici... dar e irelevant acum.

Cât l-am aşteptat, şi va fi un Crăciun de tot c***tul. Până şi zăpada se topeşte...

:(

I'm just an ordinary girl

Sometimes I'm lazy, I get bored,

I get scared, I feel ignored,

I feel happy, I get silly,

I choke on my own words,

I make wishes, I have dreams

And I still want to believe anything can happen in this world 

For an ordinary girl...

Stele.

Mâncaserăm. Era trecut de miezul nopţii şi se făcuse destul de frig. Pe cer straluceau multe stele, mai multe decât de obicei. Toate, dar toate, se reflectau în lacul de lângă noi. 

Trecuse o oră şi nu ne opriserăm din a le admira şi din a purta conversaţii fără sens... Atunci ţi-am spus că mi-e frig. Mi-ai luat mâinile să le încălzeşti în ale tale, dar am constatat că mâinile tale erau de fapt mai reci decât ale mele. Am zâmbit, dar am tăcut. Am continuat să privim cerul. O stea a căzut. „Pune-ţi o dorinţă" mi-ai spus zâmbind. „De ce nu ne punem o dorinţă împeună?” ţi-am răspuns. 

M-ai privit în ochi, după care m-ai luat în braţe, ai zâmbit şi ai privit din nou spre cer. Mă simţeam mai bine ca niciodată... Dar tu n-aveai de unde să ştii asta. Peste ceva timp ai început să-mi vorbeşti despre nu-ştiu-ce constelaţie, dar nu mă puteam concentra la nici unul din cuvintele pe care le rosteai. Ochii tăi îmi captivaseră de mult atenţia. Ai tăcut şi atunci mi-am dat seama că mă întrebaseşi ceva. M-am panicat. Nu ştiam nimic din ce spuseseşi... Mi-ai zis „Nu-i nimic, o să-ţi arăt eu!". Habar nu aveam despre ce vorbeai. Mi-ai luat mâna şi ai îndreptat-o spre o stea mai luminoasă decât celelalte. Am zâmbit şi m-am gândit cum ar fi dacă... Dar nu am apucat să îmi continui gândul. M-ai sărutat paralizându-mi complet mintea şi simţurile. Şi apoi... m-am trezit.

Meet Beta :)

El e Beta, prietenul meu... err... imaginar :)). De ce „Beta”? De aia!

E turcoaz după cum se vede. Bine, bine, albastru deschis! Aşa l-am făcut eu. De fapt aşa l-a facut mama natură (a.k.a. Ada, colega mea de bancă). E genial prietenu' ăsta al meu imaginar! Şi mă şi iubeşte ;;). Fără mine n-ar fi existat! A, de observat: are freză!

P.S.: Această poveste e inspirată din fapte reale! :-$

Broken memories

Ziceam într-una din postările anterioare că vreau să fiu la sat, să fie iarnă şi etc. Uite că am fost la sat şi a fost iarna şi am stat în casă şi toate cele...dar...n-a mai fost la fel. Nici n-o să mai fie. Mi-e dor de vremurile alea. Vremuri pierdute...

Scrisorică

         Draga Moş Craciun ;;),

  Cum toata lumea îţi tot cere lucruri în fiecare an, anul ăsta eu vreau sa îţi spun ce să NU îmi aduci de Craciun. Deci, pentru că am fost cuminte, te rog să nu îmi aduci:

      - cadouri care să nu îmi placă (e.g. chestii copilăreşti)

      - ghinionul în dragoste, pe care văd că mi-l tot aduci în fiecare an, deşi nu ţi l-am cerut niciodată

      & ploaie (măcar fă-o să fie zăpadă!)
   Îţi mulţumesc pentru ceea ce sper că nu îmi vei aduce.

Cu maaare drag, 

Roxi :) 

 

A inhabita

Ce înseamnă verbul „a inhabita”? Păi, după mintea mea, înseamnă a locui. Pare destul de logic, deoarece seamană cu ceva din altă limbă (nu prea îmi dau seama ce limbă), deci m-am gândit că ar merge şi în română. De ce n-ar merge?! Totuşi, în DEX nu l-am găsit, deci sunt tare curioasă ce-o să zică profa de română când îmi corectează teza... :))

T-shirt...

Vreau un T-shirt...

Moş Nicolae

E primul an în care nici nu primesc, nici nu îmi cumpăr vreun băţ dinăsta de „Moş Nicolae”. De ce? Uite, simplu. E foarte vizibil faptul că în ultimii ani nu au mai apărut modele noi, deci de ce mi-aş cumpăra ceva ce am sau ce nu îmi place? Pe bune, sunt dezamăgită. Unde e inventivitatea, creativitatea? Mereu eram impresionată de vreun băţ ce-l vedeam la colţul străzii. Anu' ăsta nimic, frate! 
Vă rog, pentru la anul, sau pentru când o să fac şi eu pe „Moş Nicolae” pentru copiii mei (asta fiind peste destuuul de mulţi ani), fiţi şi voi mai inventivi!  Moş Nicolae, m-ai dezamăgit! :(

Vulcan

Aseară, aşteptând să adorm, am realizat ceva. Iubirea e ca un vulcan. Cum? Uite aşa: mai întâi lava (= sentimentele) se aduna şi se tot adună, după care începe să se încalzească şi să fiarbă şi la un moment dat vulcanul (= iubirea) erupe. Atunci e „punctul culminant”. După asta, lava începe să curgă, iar după un timp...se răceşte.