E fix un an de când n-am mai scris nimic pe acest blog. Țin minte că atunci când l-am făcut, mă întrebam dacă chiar voi scrie des pe el... ca să ajung în câteva luni să mă întreb dacă mă voi opri vreodată. Chiar nu îmi putea imagina un motiv destul de întemeiat încât să mă opresc din scris. Și nu am găsit unul nici acum, că m-am lăsat. Adică, m-am lăsat pur și simplu fără motiv. Am ajuns la concluzia că sentimentele și gândurile mele ar trebui să fie private, nu scrise într-un locșor pe internet și m-am gândit și la faptul că dacă cineva mi-ar citi blogul, i-aș părea o fetiță penibilă care se plânge de viață/se amuză de lucruri de-a dreptul stupide (pentru că și eu îmi formez idei, probabil false, cand citesc diverse bloguri)... și chiar nu pot trăi cu gândul că cineva ar avea această părere despre mine.
Și-acum să vă spun ce am mai făcut...
Păi, să încep cu începutul. Atunci când m-am lăsat de scris eram cam depresivă și asta datorită multor factori: un tip nu-mi acorda atenție așa cum aș fi meritat, BAC-ul se apropia, nu mă apucasem să învăț nimic, nu aveam idee ce vreau să fac în viață, etc.
Pe la începutul lui 2013, starea depresiva m-a lăsat în pace... sau poate pur și simplu am reușit eu să trec peste ea concentrându-mă pe școală, Am avut o perioadă în care eram cu adevărat fericită fără a avea nimic. Pur și simplu eram recunoscătoare pentru ceea ce aveam și nu plângeam dupa ce nu am. Și a ținut destul de mult.
A venit și BAC-ul... A trecut BAC-ul... L-am lat cu 9,41 și am făcut mate-info! (Yup, I have to brag about that) A urmat admiterea la facultate. Majoritatea colegilor mei au mers la Politehnică (Computers&stuff) așa că, având în vedere că nu aveam nici o idee despre ce îmi doresc, am dar și eu tot acolo. Bineînțeles că eu am fost mai cu moț și a trebuit să mă înscriu la secția cu predare în limba engleză. Am luat și examenul de admitere cu 80 și ceva de puncte... sau 70 și ceva... pe acolo, oricum. Am intrat la facultate fără nici o grija, iar apoi mi-am petrecut ce mi-a mai rămas din vară alături de foștii colegi sau lucrând.
La sfârșitul lui septembrie a început și facultatea. Deci, e fain la facultate, dar e al naibii de greu și de mult! M-am gândit serios de cel puțin două ori să mă las de facultate... și eu am note de trecere. Nu știu cum supraviețuiesc unii din colegii mei, care par că își vor pica toate examenele... Am dat totuși și de oameni minunați... unii m-au fascinat din prima, dar n-am legat relatii foarte, foarte stranse.
Și... încă ceva. Dacă anul trecut TOATE păreau sa-mi fie împotrivă, anul ăsta TOATE mi-au mers bine. La facultatea respectiva, am dat de multi din colegii mai mari de liceu... și conjunctura a făcut ca unul din ei să îmi fie iubit. Nu voi vorbi foarte mult despre asta, dar vă voi spune ca EL e minunat și nu am crezut ca aș găsi vreodata pe cineva așa... Știu ca poate sunt fete ce și-au pierdut speranța și citesc chestia asta și știu ca nu veți crede în ce spun, însă să știți că surpriza vine de unde nici nu te aștepți. Nu când nu te aștepți, ci de la cine nu te aștepți. Și încă un lucru - oricine merită o șansă. Eu inițial am vrut să îl refuz pe tipul respetiv. Și acum mă bucur enorm că nu am făcut asta.
Un singur lucru mă sâcâie - sănătatea. Dar sunt convinsă că e doar felul Universului de a-mi da de înțeles că nu le poți avea niciodată pe toate. Și mă încăpățânez să îi arăt contrariul. La urma urmei, sunt minore problemele mele.
Cam asta e tot ce am avut să vă povestesc. Nu știu daca voi mai scrie vreodată aici sau nu... Pur și simplu am vrut să vă spun ce mai fac și să vă dau de știre că trăiesc și că SUNT BINE! <3
xoxo
