Deci - să trec la subiect.
Anul sau anii trecuţi (nu ştiu exact când s-a întâmplat prima oară) vedeam dimineaţa în autobuz un baiat. Un baiat care părea mare (în ochii mei avea 20 şi ceva de ani - pe puţin) şi fiţos, ca să mă exprim aşa. Adică din ăla cu figuri, care „vrăjeşte” toate fetele... ştiţi voi. Pe băiatul ăsta l-am găsit săptămânile trecute pe Facebook. (Am uitat să menţionez - cred că stă cu mine în zonă - dar nu cred că asta are vreo importanţă) L-am găsit pur şi simplu, fără să îl caut şi amintindu-mi că îl tot vedeam i-am dat add. Doar aşa, „for fun”, cum ar zice o prietenă. Mi-a acceptat cererea de prietenie şi... atât. Nici nu m-am mai uitat pe profilul lui sau la poze sau ceva. Azi însă am văzut că postase ceva şi am intrat să-i văd totuşi profilul. Şi-am descoperit o grămadă de chestii care pe mine una m-au şocat. O să încep cu ceva uşor, cum ar fi faptul că n-are 20 şi ceva de ani cum mi s-a părut mie, ci are doar 18. E doar cu câteva luni mai mare ca mine. Aşa. A doua chestie e că, din ce am înţeles eu pe acolo, nu are mamă... Adică a murit. Săracul de el... În fine, nu vreau să comentez despre subiectul ăsta. Aşaaa... Şi a treia chestie? Cea mai şocantă. Băiatul ăsta, aşa fiţos şi cu figuri şi cum mi-a dat mie impresia că ar fi, SCRIE POEZII. Adica... chiar scrie. Poezii. Am rămas foarte şocată şi... nu ştiu, aşa, impresionată parcă.
Chestia asta mi-a dovedit cât de mult pot înşela aparenţele :) Mă întreb eu oare cum par pentru cei din jur, pentru cei care nu mă cunosc? Pentru cei ce mă văd dimineaţa în autobuz?
(Sper să mai scriu cât de curând!)
