Leapşa 8

   1. Care a fost prima carte pe care ai citit-o anul acesta?
Hmm... Nu sunt sigură-sigură. Ori Jurnalele vampirilor, ori Cercul secret :D.
  
   2. Ce autor apare cel mai des în biblioteca ta?
L. J. Smith, dar asta clar nu inseamnă că pe ea o apreciez cel mai mult.

   3. Ce carte ai simţit nevoia să o arzi pe rug?
Pădurea spânzuraţilor!!! Oribilă carte.

   4. Care era cartea ta preferată când erai copil?
Păi, pe vremea când eram mică de tot, iubeaaam Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici :D. Dar, cum bănuiesc că întrebarea se referă totuşi la o carte pe care am citit-o eu, nu pe care mi-au citit-o alţii, atunci Harry Potter (Mereu va fi în sufletul meu cartea asta :">).

   5. Care este cea mai complexă carte pe care ai citit-o?
Seria Jocurile foamei, seria Sânge albastru şi seria Harry Potter (nu râdeţi, chiar e complexă! >:P ).

   6. Ce carte ai lua pe o insulă pustie?
Cred că Jocurile foamei. Poate m-ar ajuta şi să supravieţuiesc :)).

   7. Ce scriitor este supraevaluat?
Hmm... L.J. Smith. O fi scris ea carti interesante, însă nu e nimic atââât de genial la ele.

   8. Care este cea mai bună carte citită anul acesta?
Jocurile foamei (ce des apare cartea asta în răspunsurile mele...).

   9. Dar cea mai proastă?
Lăsând la o parte lectura şcolară, de obicei îmi place ce citesc. Cea mai slabă pe anul ăsta a fost Iubitul virtual. Nu mi-a displăcut, dar a fost previzibilă...

   10. Ce carte citeşti acum?
   Bal mascat (volumul II din seria Sânge albastru) de Melissa de la Cruz.

Leapşa o poate lua cine doreşte!

Midnight thoughts

   Sunt atâtea sentimente pe care nu le-am simţit... Atâtea lucruri pe care nu le-am încercat, de care nu am avut încă parte. Mă întreb dacă mi se vor întâmpla vreodată. Toate se leagă de ideea de a iubi, iar eu... cred că mai nou mi-e frică să iubesc. Şi daca nu mi-e frică, oricum nu ştiu să iubesc. Şi de aici se nasc două variante. Când ar apărea în sfârşiiit un el ori m-aş speria şi-aş lua-o la fugă, ori l-aş speria şi ar lua-o el la fugă. Trist. De ce toţi cei ce au parte de iubire nu s-au chinuit pentru asta, iar cei care ar da orice să fie iubiţi sunt tot singuri? E ciudat, n-ar trebui să fie aşa. Ştiu că toate se întâmplă la timpul lor şi probabil pentru mine încă nu-i timpul, dar... E trist. 
   Mi-am dat seama ieri (sau azi?!) că eu nici măcar n-am iubit vreodată pe cineva. Nu cu adevărat. Toate obsesiile mele au fost online. Nu am ieşit niciodată cu cineva frecvent să zici că mă pot ataşa sau îndrăgosti de el. Adică, doar de două ori am ieşit, dar atunci nu m-am îndrăgostit, atunci eram conştientă că sunt doar obsesii. Şi în rest... „m-am îndrăgostit” virtual. Deci, nu m-am îndrăgostit. Nu poţi spune că iubeşti pe cineva cu care doar schimbi câteva vorbe pe messenger. Chiar dacă i-am cunoscut pe toţi, în „viaţa reală” abia schimbam două vorbe. De ce? Că sunt eu timidă şi proastă, de aia. Poate aş putea spune că o singură dată m-am îndrăgostit de-adevăratelea... deşi tot online vorbeam cu el. Însă chiar am simţit ceva... special. Şi de lungă durată. Şi după un timp, după alte câteva dezamăgiri, revenisem iar la acel sentiment. Şi e singurul băiat pe care, din habar nu am ce motive, îl pareciez enorm. Nu e nimic de apreciat la el... dar... :) Şi aş da orice să îl cunosc cu adevărat. Adică, ne ştim de vreo 5 ani, sau aşa ceva, şi tot ştim prea puţine unul despre altul. Nu mă înţelegeţi greşit, suntem doar prieteni acum şi tot în calitate de prieteni aş vrea să ne cunoaştem mai mult. Am încetat să-mi doresc mai mutle de la el în urma unor evenimente în care m-am făcut de râs. Adică el n-a râs, dar eu m-am simţit prost... Anyway, trecutul e trecut! :D În prezent adooor să vorbesc noaptea cu el pe mess, să ascultăm muzică, să depănăm amintiri. Şi-n viitor... cine ştie, poate ne vom cunoaşte cu adevărat. Eu aşa sper.
   Acum revenind la subiectul postării - dragostea. De fapt, lipsa ei. E mult să-mi doresc pe cineva care pur şi simplu să mă ţină în braţe? Să mă sărute pe frunte? Să-mi spună „noapte bună” şi „bună dimineaţa”? Să mă facă să râd? Să mă ţină de mână?  Să mă facă să tremur la o simplă atingere? Să-mi aranjeze părul râzând atunci când bate vântul? Să se uite cu mine la filme? Să-mi trimită melodii ale căror versuri să le simtă? Să mă înveţe să iubesc? Mor de nerăbdare să vină ziua noaptea în care să adorm în braţele unui el.

Lazy day!

   În sfârşit e vacanţă! Vai, şi cât am aşteptat-o! De vreo lună mi-am zis că în prima zi liberă nu o să fac NIMIC! Şi m-am ţinut de plan întocmai! A fost aşaaa de bine să nu fac nimic o zi întreagă, nici nu vă închipuiţi! :D 
   În fine, trecând peste asta, vă promit că o să mă străduiesc să scriu ceva frumos în curând. Nu am scris de muuult şi mi-e dor. De obicei scriu frumos atunci când sunt îndrăgostită şi... acum nu sunt :(. 
   Îmi doresc să mă îndrăgostesc vara asta! Acum, cât mai am timp... că la anu' am BAC-ul (lucky me!) Şi vreau să fie... frumos. Să mi se răspundă cu acelaşi sentiment... Şi să nu fie doar o iubire de-o vară... să continue şi după.Credeţi că am vreo şansă? :( Sincer, eu nu prea... la cât „noroc” am avut până acum...
   Mda, lăsând şi asta la o parte... Vara asta vreau să fac multe, dar cred ca mă voi plictisi. O să citesc mult, de asta sunt sigură. (Şi nimi nu va fi pentru şcoala, mwuhahahaha >:) ). O să merg şi la mare cred... m-a invitat mătuşă-mea să merg cu ei. Şi, între mare şi un sătuc din Moldova (unde merg ai mei), claaar prefer marea! :D 
   Trebuie să vă arăt curând ceva ce am făcut şi de care sunt mândră! Poate fac o poză în weekend şi vă arăt ;;). Trebuie să-mi fac şi un fel de „wishlist” pentur vară. Sau ceva gen „ce-vrea-să-fac-sau-să-mi-se-întâmple-vara-asta”. Probabil o să os criu aici, că altfel o pierd sau uit de ea :)). (Şi ce rost mai are o astfel de listă dacă nu o poţi reciti în toamnă să vezi ce ai făcut şi ce nu?!) 
Până la următoarea postare: pupiiici!


   P.S.: Mi-au trecut fazele cu tipul bronzat :)). Erau doar efectele lipsei de afecţiune oricum :">.


   P.P.S.: Mi se pare mie sau am scris total altfel decât scriu de obicei?

The butterfly effect

   Probabil aţi auzit de el. Ştiţi voi, aia cu „o bătaie de aripi a unui flutre în România poate provoca un uragan în China”. Sau ceva de genul, oricum. Ce-i drept, e doar o metaforă, dar i-am găsit un exemplu remarcabil!

   Am stat ieri noapte până la 1 pe calculator ca să fac o prezentare despre Teoria haosului pentru ora de fizică şi, printre altele, „the butterfly effect” era unul din subiectele despre care am scris. Şi, mergând la culcare stoarsă de energie, mi s-a aprins un ultim beculeţ în creieraş. Un exemplu al acestui „efect fluture”.

   Simplu. Un simplu compliment, 4-5 cuvinte spuse la nimereală în luna mai, cauzează o adevărată furtună într-un creier în luna iunie. O furtună de nelinişti. Un suflet se zbate să fie băgat în seamă, să fie preţuit. Şi nu e dragoste ce simte, ci pur şi simplu... vrea. E dorinţă. E... senitmentul ăla ce-l ai când pur şi simplu nu-ţi poţi lua ochii de la pielea lui super-mega-extra bronzată şi...umm...muşchii lui :)). Şi sentimentul ăla ce-l ai când vezi că erai gata să spui că „ah, doar mi s-a părut că simt vreo atracţie pentru el” şi peste două ore te sună. Sentimentul ăla că, atunci când îţi vorbeşte, întreaga lui atenţie e a ta şi vocea lui răsună doar pentru tine. Atunci când nu te poţi abţine să nu râzi când eşti găsită vinovată că i-ai lăsat un mesaj scris pe undeva.

   Şi nu, nu-l iubesc, nu-l plac, sau ceva de genul. Doar că... ahh, are nişte braţe puternice şi bronzate după care puuur şi simplu mă topesc. Dar shhh! Să nu mai spuneţi la nimeni! :*

Emotionless

NU, nu sunt nebună! 

Dar, spre deosebire de tine, 

mie îmi pasă de cei din jur :).

Drăguuuţ

   Şi-aşteptam un lucru foarte drag mie să se întâmple. 

Un fapt divers, n-are legătură cu dorinţe sau alte prostii. Pur şi simplu mi se pare mie drăguţ şi mă întrebam când avea să mi se întâmple şi mie. 

N-avea cum să se întâmple curând pentru că n-avea din partea cui să vină... dar s-a întâmplat azi. 

Ce drăguuuţ! :D 

Merci! >:D<

Madness.

   Oh... şi-aş vrea s-adorm în braţele tale mereu calde şi protectoare...

   Ai destrămat un fir subţire din fiinţa ta şi l-ai aruncat neglijent înspre mine, negândindu-te că mă voi agăţa vreodată de el. Asta faci tu de obicei, arunci fire din fiinţa ta în toate direcţiile. Abia un mic, minuscul petic a mai rămas întreg. Dar niciodată nu se agaţă nimeni de vreun fir. Nimeni nu încearcă să-l ţeasă înapoi la locul lui, adunându-le şi pe celelalte şi întregindu-ţi fiinţa. Aşa că te-ai obişnuit să fii un destrămat... Te-ai obişnuit cu asta şi nu te mai gândeşti atunci când laşi noi fire să se desprindă. Prea puţine le mai întinzi intenţionat, cu speranţă. Al meu în orice caz, nu e aşa.

   Nu te-ai gândi niciodată mai mult decât atenţia cuvenită. Nici eu nu m-aş fi gândit. Dar lucruri noi şi neaşteptate se întâmplă în fiecare zi. Şi aşa am ajuns să fiu... hmm... cred că „geloasă” e cuvântul... da, să fiu geloasă pe toate din jurul tău. Pe colega ta de bancă. Pe prietenele mele cele mai bune pentru că una îţi fură îmbrăţişări deşi are acasă un prieten care o iubeşte mai multe decât merită, iar cealaltă are atât de multe subiecte de discuţie cu tine... prea multe... iar eu cam deloc. 

   Ajung să mă compar cu personaje din cărţi, de parcă aş avea 12 ani. Şi e ciudat, fiindcă povestea mi-o găsesc în Jocurile foamei. Iar povestea de dragoste de acolo nu mi-a plăcut. De fapt, nu mi-a plăcut cum s-a încheiat. Gale al meu... mi-e foarte clar cine e. Iar Peeta eşti tu, se pare. Doar că nu e ca acolo. Şi-n final... oh, nu contează, e o prostie!

   Vreau să simt braţele tale puternice, bronzate şi calde mereu în jurul meu. Sau cât de des se poate. Dar eu nu-s ca ele să alerg ţipând „dă-mi un hug”. Nu. Daca nu vine de la tine... degeaba ţi-l cer eu. Şi vreau să stau cu capul pe umărul tău şi să-ţi ascult inima mai mult de cele 5 secunde de care am avut parte. Aş vrea să ştiu cum ar fi să mă săriţi. Dar n-o s-o faci vreodată. Tu ştii cum să ma atingi şi unde şi nici nu-ţi dai seama. Eşti... minunat. Dar n-o să fi al meu. Pentru că, la final, pe el în vreau mai mult decât pe tine... cred.