Am fost ieri seara la „Forza ZU”, ca doar sunt timişoreancă şi cum puteam rata asta?! O să sar peste infinitatea de lume care a fost acolo, ca nu aveai loc sa faci 2 paşi nici înainte şi nici măcar înapoi. Eram la un moment dat undeva mai în spatele scenei unde nu vedeam absolut nimic. Eu şi cu prietena mea am mers acolo pentru a ne întâlni cu alţi câţiva colegi. Respectivii colegi aveau chef de mers în club şi încercau să ne convingă şi pe noi să mergem, dar eu n-aveam chef de aşa ceva. Venisem acolo să-i văd pe ăia cum cântă şi, după ce că nu aveam nici o şansă să îi văd (în cel mai fericit caz îi puteam vedea pe un ecran, dar fiind în spatele scenei nu vedeam nici măcar ecranul), chiar nu îmi ardea mie să mă duc până acasă ca să mă schimb şi să mă duc în club. Şi în plus nici nu aveam bani de aruncat aiurea.
Aşaaa. Într-un final am reuşit să-mi conving prietena să mergem undeva unde să putem vedea măcar un afurisit de ecran. Şi ne-am dus. Vedeam ecranul (mai mult sau mai puţin), toate bune şi frumoase, auzeam ce se cânta, etc. La mai puţin de jumătate de oră 15 minute de când eram acolo prietena mea, care era în spatele meu, îmi zice „Hei, ăla nu e C.?” (Să vă explic puţin: C. e verişorul iubitului unei prietene de-a noastre, iar primăvara trecută avusesem o scurtă perioadă în care aproape l-am plăcut... asta înainte să descopăr cât de pămpălău era). Mă întorc şi, în loc să dau cu ochii de C., dau cu ochii de S., un prieten de-al lui C. Asta ar fi fost ok daca S. n-ar fi fost tipul de care am fost îndrăgostită fără speranţe toată vara trecută. Şi da, era şi C. acolo, dar când l-am văzut pe S. am făcut ochii cât cepele şi m-am întors, începând să râd împreună cu prietena mea. Cei doi au rămas în spatele nostru şi ori nu m-au observat, ori n-au vrut nici ei să schimbăm vreo vorbă aşa că ne-am evitat/ignorat reciproc.
Spre sfârşitul concertului eu şi prietena mea am reuşit să avansâm un pic şi, dacă ne chinuiam şi ne ridicam pe vârfuri atât de mult încât aproape ne desprindeam complet de pământ, reuşeam să vedem şi puţintel din scena reală, nu doar ceea ce apărea pe ecran. Lângă noi am observat un tip extreeem de drăguţ. Şi continuam să mă holbez la el, privirile fiindu-mi cât de cât mascate de întuneric, spectacol şi aglomeraţie. Continuam să mă gândesc că e atââât de drăguţ şi-mi era ciudă că n-o să-l mai văd vreodată. După încă un timp, colega mea observă că, printre cei cu care era tipul drăguţ, era o colegă de-a ei de la un curs de engleză. Am început să mă bucur la gândul că poate totuşi am cum să dau de tipul drăguţ şi după spectacol. Cele două au schimbat câteva vorbe, apoi fiecare şi-a văzut de treaba ei.
După ce au cântat şi cei de la Voltaj, ultimii din concert, am plecat să căutăm un taxi. Am ajuns noi într-o staţie de taxi, dar era goală. Am zis totuşi să aşteptăm acolo, că trebuie să vina vreunul... Şi apare la un moment dat un taxi cu lumina verde pornită. Crezând că e liber am început să îi facem semn să se oprească, după care am văzut că era o femeie pe scaunul din dreapta. Am lăsat dezamăgite mâinile în jos, dar chiar atunci şoferul ne-a făcut semn să urcăm. Am urcat, ce să facem?! Dacă el zicea că se poate... Ne întreabă unde mergem, îi zicem şi începe să conducă într-acolo. Şoferul era un tip tânăr, am uitat să specific. Avea vreo 25 de ani maxim. De fapt, sunt sigură că avea mai puţin de atât. Pe drum ne-am dat seama că cea din dreapta era iubita şoferului şi ei vroiau să meargă în oraş, dar el tot prindea clienţi. A lăsat-o întâi pe prietena mea, după care m-a dus pe mine. După ce prietena mea a coborât, mi-am dat seama că îmi pare cunoscut şoferul. Şi mă tot gândeam la un alt şofer de taxi care ne dusese cu o săptămână în urmă de la un majorat la un club. Ştiu că mă gândisem atunci cât de tare era tipul şi mai ales cât de amabil, faţă de alţii. Aseară, în maşină, mă tot întrebam dacă putea fi acelaşi şofer... Nu era cam mare coincidenţa totuşi?!
După ce-am ajuns acasă i-am trimis mesaj prietenei mele întrebând-o daca era el. Iar ea a zis că da, era acelaşi. Foarte tare! Cât de des ţi se poate întâmpla să întâlneşti acelaşi şofer de taxi de două ori într-un interval atât de scurt de timp şi să mai fie şi vorba despre unul drăguţ?! Dar, fuck! De ce naiba are prietenă?! Mda, nu e ca şi cum aş putea avea ceva cu un şofer de taxi... dar totuşi.
Azi mi-am amintit de tipul drăguţ de lângă noi de la concert şi de faptul că era acolo cu o prietenă de-a prietenei mele. Aşa că am făcut nişte cercetări pe facebook şi am reuşit să dau de el... dar are prietenă şi el :(. Fir-ar?!
Şi e cam patetic că-mi scriu toate amănuntele din viaţă pe blog... N-am făcut asta de mult. Dar îmi lipseşte al naibii de mult cel căruia i le spuneam pe toate şi căruia îi ceream sfaturi. Nici nu ştiu ce-ar trebui să fac... Fir-ar! Oare chiar o să-şi piardă cineva timpul citind postarea asta?! Anyway, ne auzim curând, mai am câteva chestii pe suflet pe care simt nevoia să le las să zburde libere...
