1 anişor!

   

   Hei, hei, blogul meu are 1 an! <3

   N-am prea mutle de zis, dar ma bucur că încă există - credeam că voi scrie de câteva ori şi mă voi plictisi. În postările mele se vede că m-am maturizat şi că nu mai scriu despre aberaţii copilăreşti...care pe atunci mi se păreau interesante. În fine, nu vă mai plictisesc.

   Vreau să mulţumesc celor care m-au citit de la început până acum - cred că doar Ada/Love drops a făcut asta, dar merci oricum. Şi bineînţeles, vreau să vă mulţumesc şi celorlalţi care mi-aţi citit măcar o postare. Mă bucur să văd că nu scriu chiar degeaba şi că unora chiar le place.

   Mulţumesc din suflet! :)

At the end of summer:

Dirty situatuion?

   Venise vara în sfârşit. Plănuiseră vacanţa asta încă de la Crăciun - mergeau toţi la munte. „Toţi” adică ea, prietenele ei cele mai bune împreună cu iubiţii lor şi un... amic al ei. Iubitul uneia dintre prietenele ei cunoştea pe cineva cu o canabă la munte şi acolo urmau să doarmă. Când au ajuns entuziasmul le-a pierit un pic. Aşa-zisa cabană avea un singur dormitor, o bucătărie în care abia încăpeau toţi şi partea interesantă - două băi. Entuziasmul le-a revenit rapid când s-au dus să facă o plimbare până la lac. Au făcut şi-o baie acolo, au râs, au glumit...s-au distrat.

   Fiind obosiţi de pe drum, în prima seară s-au dus repede la culcare - pe la 12 deja se gândeau cum urmau să doarmă. În dormitor erau două paturi, unul mai mic, etajat şi unul ceva mai mare. Cuplurile, bineînţeles, vroiau să doarmă împreună, aşa că au luat patul etajat, iar ea şi amicul ei au rămas cu patul mare. El s-a oferit să doarmă pe jos ca să nu se simtă ea ciudat, dar, mai mult din bun simţ, aceasta nu i-a permis. Se dădea o bătălie în interiorul său pentru că ştia ce-a fost între ei... şi ştia...ştia că nu e bine să doarmă în acelaşi pat cu el. 

   În fine, au stins luminile şi s-au pus toţi în paturi. După o jumătate de oră era clar că toată lumea adormise. Mai puţin ea. Se tot întorcea de pe o parte pe alta, negăsindu-şi locul. La un moment dat a încetat, gândindu-se că nu-l lasă nici pe amicul ei să doarmă. Se întoarse cu spatele la el şi rămase aşa. După nici 5 minute acesta o luă în braţe. Ea tresări, iar el o sărută pe umăr...să o calmeze... 

   Se întoarse cu faţa înspre el îmbrăţişându-l şi ea, dar în acelaşi timp încercând să-l ţină la distanţa. Nu-i era frică de el, îi era frică de ea îsăşi. Ştia că nu-i poate rezista şi încerca să se abţină... nici măcar nu erau singuri! Fiind întuneric, nu se vedeau prea clar. El îi dădu un pupic pe nas, după care începu să o sărute...aşa cum numai el ştia s-o sărute. Ea nu se opuse, fiindcă nu vroia să facă gălăgie oprindu-l, dar încerca să-l ţină cât mai departe. Ştia că săruturile lui vor ajunge s-o rănească. În timp ce o săruta, mânile lui începură să se plimbe pe întregul ei trup: pe spate - lucru care o făcu să tresară de plăcere, pe picioarele ei, pe fund, pe sânii rotunzi... 

  Se simţea bine şi ar fi vrut să-i cedeze, aproape că o făcuse, dar deodată îl împinse de lângă ea şi, în linişte, se duse la baia de lângă dormitor.

   Stătea acolo şi se privea în oglindă, gândidnu-se. Aproape că începuse să plângă când auzi paşi în spatele ei. Era amicul. Ştia că trebuia să fi închis uşa! 

   - Nu, pleacă!

   - Dar aici suntem singuri...

   - Şi?!

   - Şi putem să vorbim... De ce eşti atât de speriată? Doamne, nu-ţi fac nimic!

   - Nu mi-e frică de tine... mi-e frică de mine...

   - Hei, vreau doar să vorbim. Priveşte-mă. În trecut, când ne-am cunoscut noi, eram altfel. Eram un fraier. M-am maturizat mult de atunci. Şi n-aş fi făcut astăzi nimic, dacă n-aş fi fost sigur de ceea ce vreau. Te vreau pe tine. Să fii prietena mea... Ce spui?

   - ...nu ştiu... tu n-ai fost niciodată serios. Ştii c-aş vrea să spun da, dar...

   - Atunci spune da! Îţi promit că totul va fi bine! 

   - Bine... da... Da, vreau să fiu prietena ta!

   Şi-i sări în braţe, sărutându-l, după care se întoarseră în pat şi adormiră îmbrăţişaţi şi fericiţi.

   Dimineaţa s-au trezit singuri în cameră. S-au dus în bucătărie cu zâmbetul pe buze şi ţinându-se de mâna, pentru ca toţi să ştie de fericirea lor.

Gânduri de dimineaţă

   - Dacă nu l-ai putea avea, l-ai vrea?

   - Da.

   - Şi dacă l-ai putea avea, l-ai mai vrea?

   - Nu.

 
Enrique Iglesias ft. Ciara - Taking back my love

Ce vreau eu

„Prieten”? Nu, eu vreau „iubit”.

„Dragă”? Nu, eu vreau „iubire”. 

„Să mă pupi”? Nu, eu vreau „să mă săruţi”. 

„Atracţie”? Nu, eu vreau „sentimente”. 
„Sex”? Nu, eu vreau „dragoste”.
   

Beţie

   Petrecuse o seară plăcută făcând nimic în afară de a se uita la seriale. Serialele ei preferate. Adormise undeva înspre ora 1 noaptea ascultând muzica de pe MTV - ochii îi erau mult prea obosiţi pentru a fi atenţi şi la videoclipuri. Acum visa. Şi visa frumos. Îl visa pe el... mă rog, pe unul din ei, pe cel mai recent. Îi era dor ca el să se poarte cu ea frumos, să o caute, dar ştia că asta n-o să se mai întâmple curând. Tocmai visa că erau în oraş şi se plimbau pe alei pustii ţinându-se de mână şi sărutându-se din când în când. 

   Deodata auzi nişte sunete ciudate, ca nişte ciocnituri. Se sperie şi îl privi, ca şi cum ştia că avea să se întâmple ceva care avea să îi despartă. Şi avu dreptate - ciocniturile erau bătăi în uşa ei de la intrare, bătăi care au trezit-o din somn, au despărţit-o de el. Se uită la ceas - era ora 4 dimineaţa. Cine poate să bată astfel la uşă la aşa o oră?! Se sperie...azi era singură acasă şi fix azi i se întâmplă aşa ceva? Se duse tăcută, cu paşi fricoşi, înspre uşă să privească pe vizor. 

   Privi afară şi văzu că la uşă era un băiat. Un băiat chel. Nu ştia pe nimeni chel decât... Şi atunci cel de afară privi înspre vizor. Era el. El - fratele ei, el - prietenul ei din copilărie, el - marea ei iubire... el! Deschise repede uşa, neştiind ce s-a întâmplat. El abia dacă fusese de două-trei ori la ea şi acum apare aşa, în mijlocul nopţii? O privi. Ea îi făcu semn să intre, iar el intră, dar rămase lângă uşa.

   - Ce e? Ce s-a întâmplat? Ai păţit ceva? Au păţit ai tăi ceva?!

   - Nu, nimic... Ai mei nu-s acas'. Eu-s... bine, după cum vezi...

   - Eşti beat, B.

   - Nu.

   - Ba da!

   - Da, bine, poate am băut un pic... 

   - De ce ai venit la mine? Fix la mine? 

   - Ştii... mi-e dor de tine. De felu' în care te purtai acuma câţiva ani. Mi-e dor să fim copii. Copii mici şi proşti. Care n-au subiecte de discuţie. Mi-e dor ca tu să te chinui să-mi atragi atenţia.

   - Termină. Eşti beat. Intră şi culcă-te şi dimineaţă, când îţi trece beţia, vorbim.

   - Nu, lasă-mă! Nu mă întrerupe! Nu ştii că copiii mici şi oamenii beţi spun adevăru'? Lasă-mă să-ţi zic dorurile mele. Pentru că de tine mi-e cel mai dor! Nu te-am văzut de... o groază de timp. Ştii ce-am realizat, de m-a făcut să vin la tine, aşa, în toiu' nopţii? Am realizat că eu... te iubesc.

   - B., termină! Eşti beat! Tu nu m-ai văzut niciodată mai mult ca pe o soră mai mică şi prostuţă, aşa ca termină. Tu nu mă iubeşti. Nu m-ai iubi niciodată în felul ăla.

   - Îţi repet: copiii mici şi oamenii beţi spun adevărul. Şi adevărul e că eu te iubesc! Ştii când eram mici şi tu învăţaseşi să faci prajitură şi tot ziceai că „dragostea trece prin stomac”? Nici nu ştii ce mândru mă simţeam. Nu am fost niciodată sigur că te referai la mine, da' eram mândru! Sau mai ştii când...

   - Pe bune acum, termină! Ştiu tot ce-o să-mi zici, mă mir că le mai ţii tu minte, dar în fine, termină! Nu vreau să aud toate astea acum.

   - Hei, ştiu că ai fost dezamăgită. De mulţi, printre care şi eu. Te rog doar să-mi dai o şansă să vezi că acum nu o să te mai dezamăgesc.

   - Şi dacă ţi-aş da o şansă, ai irosi-o. Aşa că scuteşte-mă te rog de o altă deziluzie.

   Neştiind ce să-i mai spună, o sărută. Ea încercă să se opună, dar îşi dădu seama că de când l-a cunoscut a sperat la asta, a visat la asta. Îl privi în ochi - chiar dacă era beat, părea sincer. Îi zâmbi, îl luă de mână şi-l conduse în camera ei, unde petrecură toată noaptea ţinându-se de mână şi depănând amintiri.

Dacă tot sunt o lămâie :)

The mess you left behind

   Era singură în aceeaşi cameră pe care nu o părăsise de două săptămâni. Pe aceeaşi canapea pe care toate visele ei au prins viaţă stătea acum şi-şi plângea de milă. N-avusese niciodată noroc, dar de fiecare dată suferea la fel. Unii erau mai drăguţi, unii... nu prea, dar de fapt niciunuia nu îi păsa de ea, de sentimentele ei, de gândurile ei. Se săturase să fie mereu ea cea care plânge, dar nu ştia cum să oprească asta. Cu sentimentele nu ai niciodată suficientă experienţă încât să le poţi controla. Ea nu vroia să-i facă pe alţii să sufere, vroia doar ca să apară şi în viaţa ei cineva care să o facă fericită în loc de tristă. Era singurul lucru ce-l dorea şi de care nu avea parte...

   Deşi speranţa ei era frântă de mult, continua să se uite cu disperare la ecranul telefonului, aşteptând ca acesta să sune, dar - ca de obicei - nimic. Îi era dor să vadă numele lui acolo, ca în zilele bune.

   Nici măcar ea nu ştia de ce răscolea toate amintirile astea în loc să le uite şi să treacă peste...

I found the sunshine I'm no longer wanting

 
   - Scuze de întârziere, am venit. Acum sunt aici şi n-o să mai plec niciodată, îţi promit! O să fiu lângă tine mereu, la bine, la rău, orice ar fi o să fiu aici. Nu te mai părăsesc niciodată. Nici n-o să te mai fac să suferi! Promit să am grijă să-ţi fie mereu bine şi oricine va încerca să-ţi facă rău, va avea de-a face cu mine. N-o să mai las nimic rău să ţi se întâmple vreodată. O să am grijă să fii mereu fericită, aşa cum meriţi. Scuze că mi-a luat atâta timp...

   - Te-ai gândit că poate eu nu mai am nevoie de tine? :)

 

Yasmin - On my own

Mi-ai dat aripi să zbor, dar mi-ai luat cerul

   - Înţeleg, a fost doar un joc pentru tine... n-am nevoie de explicaţii.

   - N-a fost nici un joc, dar... vezi şi tu câte lucruri ne despart.

   - Nu ne desparte nimic. Doar încăpăţânarea ta, faptul că dacă ai câţiva ani în plus te simţi superior şi eventual faptul că asculţi de prietenii tăi cei stupizi.

   - Nu mi-am lăsat niciodată prietenii să intevină în deciziile mele.

   - A, da? Şi cum se face că de când m-ai prezentat lor, brusc n-am mai fost bună?

   - ...

   - N-o să te mint că totul e bine, pentru că nu e... Mi-ai dat aripi, iar acum când am învăţat să zbor ai venit şi mi-ai luat cerul... Ce să mai fac cu aripile?

   - Nu credeam că te ataşezi de cineva atât de repede.

   - Asta nu e o scuză. Nu trebuia să te joci...