Welcome Rareş! :)
joi, 28 aprilie 2011
miercuri, 27 aprilie 2011
Amuzant?!
Ştii ce-i „amuzant”? Că acum te visez. Înainte nu te visam nici dacă îmi doream, dar acum te visez. De ce nu mă laşi tu în pace? Serios. Şi aşa nu-ţi pasă ce simt sau ce nu simt :-??...
În fine, ori eşti tu atât de malefic încât nu vrei să mă laşi în pace pentru că-ţi place ţie să ma chinui, ori conştiinţa mea e atât de diabolică încât mă chinuie singură cu vise dinastea (ceea ce m-ar cam transforma în masochistă - ? ). Hai, gata cu gânditu' că mă doare capu' deja. Plec la şcoala (:-L).
Partea buna? Nu mai e chiar aşa mult până la vacanţa de vară :).
joi, 21 aprilie 2011
Philosophic moment:
Inima îţi poate plânge chiar şi atunci când ochii îţi râd, dar cel mai frumos e când ochii plâng şi inima râde!
miercuri, 20 aprilie 2011
Sărăţele!
Azi am făcut sărăţele. Toată ziua :).Cum? Hai să vă dau reţeta şi înţelegeţi voi.
Te trezeşti pe la 11 (logic, doar e vacanţă). Te îmbraci şi te duci la magazin să cumperi margarină şi caşcaval. Acolo te hotărăşti să iei şi făină, iar când ajungi acasă îţi aminteşti că mai aveai un pachet şi ceva. Vrei să te apuci de curăţat cartofii, dar constaţi că tre' să speli vasele întâi. Le speli. Curăţi cartofii. Îi fieribi. Faci aluatu' ăla pentu sărăţele, dar uiţi că trebuia să pui întâi margarina şi dupaia oul, aşa că te chinui un pic mai mult să-l amesteci cum trebuie. După ce e aproape gata, îţi aminteşti că trebuia să pui şi sare, aşa că pui. Şi tot pui pana ţi se pare prea sărat când îl guşti. După asta pui aluatu' în frigider şi joci Sims vreo 2 ore, până se întăreşte. Când e întârit (aprox. ora 16 la mine) te duci să-ţi coci sărăţelele, acţiune ce se întinde până pe la 18 jumate. Dacă decizi ca după asta să mai faci şi două checuri(pentru care trebuie să spargi nucile întâi), eşti nebun.
Şi da, sunt nebună! :)
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Cadou.
Câteodată viaţa ta e mulţumită de felul în care ai trăit-o şi decide să-ţi facă un cadou. Cadoul e de nepreţuit. Nu ştii daca vei mai primi vreodată vreunul... Şi totuşi, unii se gândesc să nu-l accepte, să renunţe la el...gândindu-se că viaţa le va oferi altele.
Înca nu am ajuns într-un moment de genul celuia la care mă refer în această postare, şi nici nu voi ajunge pentru un timp, dar nu sunt de acord cu renunţarea la acest dar. De ce să îl refuzi? Pentru că aşa îţi vine ţie? Aşa ai tu chef? Nu te simţi pregătit să primeşti un asemenea dar? Dacă viaţa ţi l-a dat înseamnă că a considerat că-l meriţi, deci ca poţi avea grijă de el...
Faptul ca joi, 14 aprilie 2011
miercuri, 13 aprilie 2011
Do you believe in fairies?
Întrebare copilărească, da, ştiu. Dar, pe bune acum, crezi în zâne? Nu e nici o chestie gen Peter-Pan aici, e vorba despre ce crezi tu, cel care citeşte asta. Hai să-ţi zic de ce ar trebui să crezi în ele! Păi, ele fac magie (argument stupid, în mare parte). Altă chestie e că e imposibil ca zânele să nu-ţi aducă aminte de copilărie (a.k.a. perioada aia frumoasă şi fără griji de care sigur îţi e dor). Chiar dacă eşti fată sau baiat, de zâne tot ai auzit! Gândeşte-te la Zâna Măseluţă :)). Alături de Moş Crâciun, iepuraşul de Paşte (by the way, ce vrei sa îţi aducă?) şi Făt-Frumos/Ileana Cosânzeana (după caz), zânele fac parte din copilăria fiecăruia! Dacă eşti fată, am un argument în plus: sclipici! (deşi pentru unele fete, ăsta o să fie contraargument :-s) Şi, să nu uitam: crezi pentru că vrei! (A.)
Oricum, la urma urmei... de ce să nu crezi în ele? :)
duminică, 10 aprilie 2011
:|...
Până azi am fost de părere că moartea e ceva ce urmează să se întample după un luuung şir de alte întâmplări fericite (sau nu). Deşi a murit lume în jurul meu, chiar şi oameni tineri, nu mi-au fost atât de apropiaţi încât să conştientizez cu adevărat ce s-a întâmplat. Dar azi dimineaţă când m-am trezit şi am intrat pe mess, am avut un şoc. Nu-mi venea şi nu vroiam să cred nimic. Am crezut că e o glumă şi încă îmi doresc ca aşa să fie. Din păcate nu pare a fi. Cred că azi am conştientizat că moartea te poate lua oricând, chiar şi atunci când nu te aşteptai deloc. Dumnezeu să aiba grijă de sufletul tău bun, Clau! Nu voi uita niciodată râsul tău şi...totul... Dumnezeu să te odihnească! :(
vineri, 8 aprilie 2011
A aştepta sau a nu aştepta? :)
Răspunsul este a NU aştepta! Niciodată să nu aştepţi! După ce că e insuportabil de cele mai multe ori, rişti mult sa fii dezamagit sau să pierzi lucruri, ocazii sau mai ştiu eu ce..
Aşa că NU aştepta niciodata! Niciodată!
Şi fix eu m-am trezit să zic asta...
Nevermind :-j
DJ Project feat Giulia - Mi -e dor de noi
joi, 7 aprilie 2011
luni, 4 aprilie 2011
duminică, 3 aprilie 2011
R.I.P. Balonaş
Daaa, ştiu că era doar un papagal. Dar era funny. :(
P.S.: Iarta-l pe tata ca ţi-a rupt aripa acum vreo n-şpe mii de ani...
sâmbătă, 2 aprilie 2011
vineri, 1 aprilie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)